ACOSTARE, acostări, s. f. Acțiunea de a acosta. 1. (Mar.) Manevră de apropiere și de oprire la țărm a unui vas. Copiii, cu pasul lor mărunt, o încurcau. Îi luă de mînă ca să poată merge mai iute, să fie față la acostarea lui [a vaporului]. BART, E. 317. 2. Fig. Faptul de a opri pe cineva din drum, adresîndu-i-se în mod supărător.