16 definiții pentru acordeon

acordeón sn [At: DA / Pl: ~óane / E: fr accordeon, ger Akkordeon] Instrument muzical portativ cu burduf, clape și bași, ale cărui sunete se produc prin vibrația unor ancii.

ACORDEÓN, acordeoane, s. n. Instrument muzical portabil cu burduf, claviatură și butoane, ale cărui sunete se produc prin vibrația unor ancii metalice. [Pr.: -de-on] – Din fr. accordéon, germ. Akkordeon.

ACORDEÓN, acordeoane, s. n. Instrument muzical portativ cu burduf, claviatură și butoane, ale cărui sunete se produc prin vibrația unor ancii metalice. [Pr.: -de-on] – Din fr. accordéon, germ. Akkordeon.

ACORDEÓN, acordeoane, s. n. Instrument muzical portativ cu foaie și cu unul sau două rînduri de clape. V. armonică. Cînd sala s-a umplut, un acordeon răsună și cîntăreții anunțați apar pe estradă. ANGHEL, PR. 190. ◊ Fig. Cu haina roasă la un cot și cîrpită la celălalt, pe cap cu o pălărie în stil «acordeon», scoboram la vale. HOGAȘ, M. N. 17. – Pronunțat: -de-on.

ACORDEÓN, acordeoane, s. n. Instrument muzical portativ cu foale și cu unul sau mai multe rânduri de clape. [Pr.: -de-on] – Fr. accordéon.

acordeón (-de-on) s. n., pl. acordeoáne

acordeón s. n. (sil. -de-on), pl. acordeoáne

ACORDEÓN s. (reg.) muzică.

ACORDEÓN s.n. Instrument muzical cu lame vibrante, cu burduf și cu clape. [Pron. -de-on, pl. -oane. / < fr. accordéon, cf. germ. Akkordeon].

ACORDEÓN s. n. instrument muzical cu lame vibrante, cu burduf și claviatură. (< fr. accordéon, germ. Akkordeon)

ACORDEÓN ~oáne n. Instrument muzical portativ cu butoane. [Sil. -de-on] /<fr. accordeon, germ. Akkordeon

acordeon n. un fel de armonică inventată la Viena de Damian în 1825.

*acordeón n., pl. -oáne (fr. accordéon, d. germ. akkordion, cuvînt fabricat). Armonică cu clape, inventată la 1825 la Viena de Damian.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

acordeon, instrument de suflat cu burduf și cu lame (dispuse ca la muzicuță*). Provine din armonică (1), bandoneon și concertină*. Spre deosebire de armonică, la a. butoanele de la mâna dreaptă au fost înlocuite cu o claviatură* (atât butoanele cât și clapele* acționând supapele ce permit accesul aerului spre lame, punându-le în vibrație); de asemenea, burduful, acționat în ambele sensuri, produce prin inspirarea sau expirarea aerului aceleași sunete. Prin acționarea claviaturii se obține scara cromatică, iar prin apăsarea butoanelor – „bașii” care acompaniază melodia. Aceștia sunt – în funcție de numărul butoanelor – dublați de terța* majoră* sau minoră*, de un acord* de septimă* de dominantă, de septimă micșorată etc. Unele a. sunt prevăzute și cu registre (II, 2) ce permit modificarea timbrului*. Relativ simplu de mânuit, a. a devenit un instr. prin excelență pop., fiind utilizat și în muzica ușoară. Acordurile standard ale acompaniamentului* ca și timbrul său n-au permis însă pătrunderea sa în formații de muzică clasică; în muzica actuală i se acordă uneori un rol concertant (2).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a avea burlanul acordeon expr. a avea pantalonii șifonați

Intrare: acordeon
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acordeon acordeonul
plural acordeoane acordeoanele
genitiv-dativ singular acordeon acordeonului
plural acordeoane acordeoanelor
vocativ singular
plural