10 definiții pentru acordaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acordaj sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr accordage] Acordare (2).

ACORDÁJ, acordaje, s. n. Acordare a unui instrument muzical. – Din fr. accordage.

ACORDÁJ, acordaje, s. n. Acordare a unui instrument muzical. – Din fr. accordage.

ACORDÁJ s.n. Acordare (a unui instrument); raportul dintre o serie de sunete din punctul de vedere al înălțimii lor. [< fr. accordage].

ACORDÁJ s. n. 1. acordare a unui instrument muzical. 2. realizare a unui echilibru sonor în cadrul unui ansamblu muzical. (< fr. accordage)

ACORDÁJ ~e n. 1) Acordare a unui instrument muzical. 2) Raport între înălțimile unei serii de sunete. /<fr. accordage


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acordáj s. n., pl. acordáje

acordáj s. n., pl. acordáje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACORDÁJ s. v. înstrunare.

ACORDAJ s. (MUZ.) acordare, înstrunare, (rar) strunire. (~ unui instrument cu coarde.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

acordaj (< fr. accordage) 1. Relațiile fixe între reperele sonore ale unui instrument. Înălțimea reală a unui instr. (conferită de emiterea sunetelor de către coardele* libere la un instr. cu coarde și de raportul dintre sunetul obținut la un instr. [de suflat] transpozitoriu – v. transpoziție – când se execută sunetul notat do). 2. (și acordare) Stabilirea unui nivel sonor fie prin aflarea unui punct de tensiune în elasticitatea unei coarde sau a unei membrane, fie prin modificarea lungimii unei coloane de aer, pentru a obține numărul de vibrații* necesar acelui nivel. V. bătăi. 3. Realizarea unui echilibru sonor necesar execuției în cadrul unui ansamblu muzical. Toate instr. orch. simf. sunt acordate în raport cu un sunet fix, de obicei la1 (435,4 Hz sau 440 Hz), intonat de un instr. cu un sunet mai stabil (ex. oboiul*).

Intrare: acordaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acordaj
  • acordajul
  • acordaju‑
plural
  • acordaje
  • acordajele
genitiv-dativ singular
  • acordaj
  • acordajului
plural
  • acordaje
  • acordajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acordaj

  • 1. Acordare a unui instrument muzical.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: acordare strunire înstrunare
  • 2. Realizare a unui echilibru sonor în cadrul unui ansamblu muzical.
    surse: MDN '00
  • 3. Raport între înălțimile unei serii de sunete.
    surse: NODEX

etimologie: