acoperitor

  • 1. Care acoperă; care garantează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

etimologie:

  • Acoperi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

3 definiții

acoperitór, -oáre [At: BIBLIA (1688), 50V7 / V: (îvr) -iu / Pl: ~i, -oare / E: acoperi + -tor] 1-9 a Care acoperă (1-9). 10 a (Îvr) Ocrotitor. 11 sf Acoperământ.

acoperitor m. cel ce acopere sau învelește case.

acoperitór, -oáre s. Ps. S. Protector. – Și cop-.

Intrare: acoperitor
acoperitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acoperitor acoperitorul acoperitoare acoperitoarea
plural acoperitori acoperitorii acoperitoare acoperitoarele
genitiv-dativ singular acoperitor acoperitorului acoperitoare acoperitoarei
plural acoperitori acoperitorilor acoperitoare acoperitoarelor
vocativ singular
plural

5 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care acoperă; care garantează. 2. S. f. Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. – Acoperi + suf. -tor.

ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care acoperă; care garantează. 2. S. f. Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. – Acoperi + suf. -tor.

ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj. Care acoperă; care garantează. – Din acoperi + suf. -(i)tor.

acoperitór adj. m., pl. acoperitóri; f. sg. și pl. acoperitoáre

acoperitór adj. m., pl. acoperitóri; f. sg. și pl. acoperitoáre