2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACOPERITOÁRE, acoperitori, s. f. Obiect cu care se acoperă, se învelește sau se închide ceva. Acoperitoarea putinii.

ACOPERITOÁRE, acoperitori, s. f. Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. – Din acoperi + suf. -(i)toare.

acoperitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), 50V7 / V: (îvr) -iu / Pl: ~i, ~oare / E: acoperi + -tor] 1-9 a Care acoperă (1-9). 10 a (Îvr) Ocrotitor. 11 sf Acoperământ.

ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care acoperă; care garantează. 2. S. f. Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. – Acoperi + suf. -tor.

ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care acoperă; care garantează. 2. S. f. Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. – Acoperi + suf. -tor.

ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj. (Fin.) Care acoperă, care garantează. Semnătură acoperitoare. Acte acoperitoare.

ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj. Care acoperă; care garantează. – Din acoperi + suf. -(i)tor.

acoperitor m. cel ce acopere sau învelește case.

acoperitór, -oáre s. Ps. S. Protector. – Și cop-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acoperitoáre s. f., g.-d. art. acoperitórii; pl. acoperitóri

acoperitoáre s. f., g.-d. art. acoperitórii; pl. acoperitóri

acoperitór adj. m., pl. acoperitóri; f. sg. și pl. acoperitoáre

acoperitór adj. m., pl. acoperitóri; f. sg. și pl. acoperitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACOPERITOÁRE s. față, învelitoare. (~ de masă, de pernă.)

ACOPERITOARE s. față, învelitoare. (~ de masă, de pernă.)

Intrare: acoperitoare
acoperitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acoperitoare
  • acoperitoarea
plural
  • acoperitori
  • acoperitorile
genitiv-dativ singular
  • acoperitori
  • acoperitorii
plural
  • acoperitori
  • acoperitorilor
vocativ singular
plural
Intrare: acoperitor
acoperitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acoperitor
  • acoperitorul
  • acoperitoru‑
  • acoperitoare
  • acoperitoarea
plural
  • acoperitori
  • acoperitorii
  • acoperitoare
  • acoperitoarele
genitiv-dativ singular
  • acoperitor
  • acoperitorului
  • acoperitoare
  • acoperitoarei
plural
  • acoperitori
  • acoperitorilor
  • acoperitoare
  • acoperitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acoperitoare

etimologie:

  • Acoperi + sufix -tor.
    surse: DEX '09
  • acoperi + sufix -(i)toare.
    surse: DLRM

acoperitor

  • 1. Care acoperă; care garantează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Semnătură acoperitoare. Acte acoperitoare.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Acoperi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM