acoperitoare

etimologie:

  • Acoperi + sufix -tor.
    surse: DEX '09
  • acoperi + sufix -(i)toare.
    surse: DLRM

acoperitor

  • 1. Care acoperă; care garantează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

etimologie:

  • Acoperi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

3 definiții

acoperitór, -oáre [At: BIBLIA (1688), 50V7 / V: (îvr) -iu / Pl: ~i, -oare / E: acoperi + -tor] 1-9 a Care acoperă (1-9). 10 a (Îvr) Ocrotitor. 11 sf Acoperământ.

acoperitor m. cel ce acopere sau învelește case.

acoperitór, -oáre s. Ps. S. Protector. – Și cop-.

Intrare: acoperitoare
acoperitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acoperitoare acoperitoarea
plural acoperitori acoperitorile
genitiv-dativ singular acoperitori acoperitorii
plural acoperitori acoperitorilor
vocativ singular
plural
Intrare: acoperitor
acoperitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acoperitor acoperitorul acoperitoare acoperitoarea
plural acoperitori acoperitorii acoperitoare acoperitoarele
genitiv-dativ singular acoperitor acoperitorului acoperitoare acoperitoarei
plural acoperitori acoperitorilor acoperitoare acoperitoarelor
vocativ singular
plural

11 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ACOPERITOÁRE, acoperitori, s. f. Obiect cu care se acoperă, se învelește sau se închide ceva. Acoperitoarea putinii.

ACOPERITOÁRE, acoperitori, s. f. Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. – Din acoperi + suf. -(i)toare.

acoperitoáre s. f., g.-d. art. acoperitórii; pl. acoperitóri

acoperitoáre s. f., g.-d. art. acoperitórii; pl. acoperitóri

ACOPERITOÁRE s. față, învelitoare. (~ de masă, de pernă.)

ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care acoperă; care garantează. 2. S. f. Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. – Acoperi + suf. -tor.

ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care acoperă; care garantează. 2. S. f. Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. – Acoperi + suf. -tor.

ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj. Care acoperă; care garantează. – Din acoperi + suf. -(i)tor.

acoperitór adj. m., pl. acoperitóri; f. sg. și pl. acoperitoáre

acoperitór adj. m., pl. acoperitóri; f. sg. și pl. acoperitoáre


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACOPERITOÁRE s. față, învelitoare. (~ de masă, de pernă.)