17 definiții pentru acoladă

acoládă sn [At: CARAGIALE, S. U. 35 / Pl: ~de / E: fr accolade] 1 Ceremonial medieval de învestire a unui cavaler, constând dintr-o îmbrățișare și o atingere cu latul spadei. 2 Semn grafic în formă de arc ce unește, pe vertical sau orizontal, cuvinte, formule, cifre, portative muzicale etc.

ACOLÁDĂ, acolade, s. f. 1. Semn grafic în formă de arc, orizontal sau vertical, prin care se arată că mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc. sunt legate între ele. 2. Ceremonial medieval de învestire a unui cavaler, constând dintr-o îmbrățișare și o atingere cu latul spadei. – Din fr. accolade.

ACOLÁDĂ, acolade, s. f. 1. Semn grafic în formă de arc, orizontal sau vertical, prin care se arată că mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc. sunt legate între ele. 2. Îmbrățișare sau lovitură ușoară care se dădea unui bărbat cu latul spadei ca semn al primirii lui în corpul cavalerilor feudali. – Din fr. accolade.

ACOLÁDĂ, acolade, s. f. 1. Semn grafic în forma a două fragmente de arc împreunate, prin care se arată că mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc. sînt legate între ele printr-un anumit raport. 2. Unul din momentele ceremonialului învestirii cavalerilor în evul mediu, constînd dintr-o îmbrățișare și o lovitură ușoară dată de învestitor, cu latul spadei, pe umărul celui învestit.

ACOLÁDĂ, acolade, s. f. 1. Semn grafic în forma a două fragmente de arc împreunate, prin care se arată că mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc., sunt legate între ele printr-un anumit raport. 2. (Înv.) Moment din ceremonialul prin care se învesteau cavalerii în evul mediu. – Fr. accolade.

acoládă s. f., g.-d. art. acoládei; pl. acoláde; (semn grafic) {}

acoládă s. f., g.-d. art. acoládei; pl. acoláde

ACOLÁDĂ s. (rar.) arc. (O ~ care unește mai multe portative muzicale.)

ACOLÁDĂ s.f. 1. Ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, constând dintr-o îmbrățișare și o lovitură ușoară cu latul spadei, dată de învestitor celui învestit. 2. Formă de boltă ca o paranteză culcată, caracteristică stilului gotic și arhitecturii de la începutul Renașterii. 3. Semn grafic care servește la reunirea într-un grup a mai multor cuvinte, formule, portative muzicale etc. [< fr. accolade < lat. ad – la, collum – gât].

ACOLÁDĂ s. f. 1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrățișare și o lovire ușoară cu latul spadei. ◊ (fig.) îmbrățișare. 2. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuații, portative muzicale etc. 3. formă de boltă ca o paranteză culcată. (< fr. accolade)

ACOLÁDĂ ~e f. Semn grafic în formă de arc, care unește într-un grup mai multe cuvinte, formule, cifre. /<fr. accolade

acoladă f. 1. ceremonie medievală la primirea unui cavaler: îi se da trei lovituri cu latul săbiei, pe umeri sau pe gât, după care era îmbrățișat; 2. un fel de trăsură de unire, numită arc.

*acoládă f. pl. e (fr. accoler, a îmbrățișa după gît). Îmbrățișare. Lovitură lină dată cu latu săbiiĭ pe umăru celuĭ ce se făcea cavaler. Trăsătură de condeĭ orĭ semn de tipar pentru reunirea maĭ multor articule [!] într'unu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACOLÁDĂ s. (rar) arc. (O ~ care unește mai multe portative muzicale.)

acoladă (fr. accolade; germ. Klammer; it. graffa), semn grafic ce se utilizează pentru a uni mai multe portative*, în lucrările pentru pian sau orgă, în partituri* pentru diferite formații instrumentale sau vocale.

ACOLÁDĂ (< fr., gr.) s. f. 1. Semn grafic care unește, vertical sau orizontal, cuvinte, formule, cifre, portative muzicale etc. 2. Motiv ornamental rezultat din racordarea față de un ax de simetrie a mai multor arcuri de cerc formând un unghi. Folosită frecvent atât în arhitectura gotică târzie, cât și în cea orientală, la încheierea părții superioare a deschiderilor (ancadrament de ferestre, uși, portale etc.). 3. Ceremonial medieval de învestire a unui cavaler, constând din îmbrățișarea dată de senior și atingerea umărului cu latul spadei.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

acoladă, acolade s. f. (er.) poziție în timpul actului sexual în care partenerii sunt așezați unul în prelungirea celuilalt, orizontal, capul unuia atingându-i celuilalt picioarele

Intrare: acoladă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acola acolada
plural acolade acoladele
genitiv-dativ singular acolade acoladei
plural acolade acoladelor
vocativ singular
plural