2 intrări

18 definiții

acidulát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: acidula] 1-2 (Chm) Acidulare (1-2). 3 Acidulare (3).

acidulát2, ~ă a [At: PONI, CH. 280 / Pl: ~ați, ~e / E: acidula] (D. alimente, soluții etc.) 1 Care a primit un adaus (mic) de acid. 2 Acrit ușor.

ACIDULÁT, -Ă, acidulați, -te, adj. Amestecat cu un acid; ușor acrit. – V. acidula.

ACIDULÁT, -Ă, acidulați, -te, adj. Amestecat cu un acid; ușor acrit. – V. acidula.

ACIDULÁT, -Ă, acidulați, -te, adj. Amestecat cu un acid, ușor acrit. Lichid acidulat.Lapte acidulat = preparat obținut din lapte de vacă amestecat cu o anumită cantitate de acid lactic, folosit ca aliment pentru sugaci.

ACIDULÁT, -Ă, acidulați, -te, adj. Amestecat cu un acid; ușor acrit. – V. acidula.

*acidulát, -ă adj. (fr. acidulé). Chim. Cam acru.

acidulá vtr [At: DA ms / Pzi: ~léz / E: fr aciduler, it acidulare] 1 (Chm) A da unei soluții proprietățile unui acid. 2 (Chm) A amesteca un lichid cu un acid. 3 A da un gust acrișor unei băuturi.

ACIDULÁ, acidulez, vb. I. Tranz. A adăuga o cantitate de acid; a da unei soluții proprietățile unui acid; a acri ușor. – Din fr. aciduler.

ACIDULÁ, acidulez, vb. I. Tranz. A adăuga o cantitate de acid; a da unei soluții proprietățile unui acid; a acri ușor. – Din fr. aciduler.

ACIDULÁ, acidulez, vb. I. Tranz. A amesteca un lichid cu un acid; a da unei soluții proprietățile unui acid. Acidulez apa.

ACIDULÁ, acidulez, vb. I. Tranz. A amesteca un lichid cu un acid; a da unei soluții proprietățile unui acid. – Fr. aciduler.

acidulá (a ~) vb., ind. prez. 3 aciduleáză

acidulá vb., ind. prez. 1 sg. aciduléz, 3 sg. și pl. aciduleáză

ACIDULÁ vb. I. tr. A da aciditate unui lichid; a înăcri; a acri ușor. [< fr. aciduler].

ACIDULÁ vb. tr. a da aciditate unui lichid. (< fr. aciduler)

A ACIDULÁ ~éz tranz. (soluții) A amesteca cu un acid slab; a acri ușor. ~ laptele. /<fr. aciduler

*aciduléz v. tr. (fr. aciduler, d. acidule, lat. acidulus, cam acru, dim. d. acidus, acid, acru). Chim. Acresc puțin: accidulez o infuziune.

Intrare: acidula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acidula
  • acidulare
  • acidulat
  • acidulatu‑
  • acidulând
  • acidulându‑
singular plural
  • acidulea
  • acidulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acidulez
(să)
  • acidulez
  • acidulam
  • acidulai
  • acidulasem
a II-a (tu)
  • acidulezi
(să)
  • acidulezi
  • acidulai
  • acidulași
  • acidulaseși
a III-a (el, ea)
  • acidulea
(să)
  • aciduleze
  • acidula
  • acidulă
  • acidulase
plural I (noi)
  • acidulăm
(să)
  • acidulăm
  • acidulam
  • acidularăm
  • acidulaserăm
  • acidulasem
a II-a (voi)
  • acidulați
(să)
  • acidulați
  • acidulați
  • acidularăți
  • acidulaserăți
  • acidulaseți
a III-a (ei, ele)
  • acidulea
(să)
  • aciduleze
  • acidulau
  • acidula
  • acidulaseră
Intrare: acidulat
acidulat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acidulat
  • acidulatul
  • acidulatu‑
  • acidula
  • acidulata
plural
  • acidulați
  • acidulații
  • acidulate
  • acidulatele
genitiv-dativ singular
  • acidulat
  • acidulatului
  • acidulate
  • acidulatei
plural
  • acidulați
  • acidulaților
  • acidulate
  • acidulatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)