2 intrări

19 definiții

aciduláre sf [At: DA ms / Pl: ~lări / E: acidula] 1 (Chm) Tratarea unei soluții astfel încât să dobândească proprietățile unui acid Si: acidulat1 (1). 2 (Chm) Amestecarea unui lichid cu un acid Si: acidulat1 (2). 3 Tratarea unei băuturi astfel încât aceasta să capete un gust acrișor Si: acidulat1 (3).

ACIDULÁRE, acidulări, s. f. Acțiunea de a acidula.V. acidula.

ACIDULÁRE, acidulări, s. f. Acțiunea de a acidula.V. acidula.

ACIDULÁRE, acidulări, s. f. Acțiunea de a acidula; înăcrire a unui lichid. Acidularea unei soluții.

ACIDULÁRE, acidulări, s. f. Acțiunea de a acidula.

aciduláre s. f., g.-d. art. acidulắrii; pl. acidulắri

aciduláre s. f., g.-d. art. acidulării; pl. acidulări

ACIDULÁRE s.f. Acțiunea de a acidula; acidizare. [< acidula].

acidulá vtr [At: DA ms / Pzi: -léz / E: fr aciduler, it acidulare] 1 (Chm) A da unei soluții proprietățile unui acid. 2 (Chm) A amesteca un lichid cu un acid. 3 A da un gust acrișor unei băuturi.

ACIDULÁ, acidulez, vb. I. Tranz. A adăuga o cantitate de acid; a da unei soluții proprietățile unui acid; a acri ușor. – Din fr. aciduler.

ACIDULÁ, acidulez, vb. I. Tranz. A adăuga o cantitate de acid; a da unei soluții proprietățile unui acid; a acri ușor. – Din fr. aciduler.

ACIDULÁ, acidulez, vb. I. Tranz. A amesteca un lichid cu un acid; a da unei soluții proprietățile unui acid. Acidulez apa.

ACIDULÁ, acidulez, vb. I. Tranz. A amesteca un lichid cu un acid; a da unei soluții proprietățile unui acid. – Fr. aciduler.

acidulá (a ~) vb., ind. prez. 3 aciduleáză

acidulá vb., ind. prez. 1 sg. aciduléz, 3 sg. și pl. aciduleáză

ACIDULÁ vb. I. tr. A da aciditate unui lichid; a înăcri; a acri ușor. [< fr. aciduler].

ACIDULÁ vb. tr. a da aciditate unui lichid. (< fr. aciduler)

A ACIDULÁ ~éz tranz. (soluții) A amesteca cu un acid slab; a acri ușor. ~ laptele. /<fr. aciduler

*aciduléz v. tr. (fr. aciduler, d. acidule, lat. acidulus, cam acru, dim. d. acidus, acid, acru). Chim. Acresc puțin: accidulez [!] o infuziune.

Intrare: acidula
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) acidula acidulare acidulat acidulând singular plural
acidulea acidulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) acidulez (să) acidulez acidulam acidulai acidulasem
a II-a (tu) acidulezi (să) acidulezi acidulai acidulași acidulaseși
a III-a (el, ea) acidulea (să) aciduleze acidula acidulă acidulase
plural I (noi) acidulăm (să) acidulăm acidulam acidularăm acidulaserăm, acidulasem*
a II-a (voi) acidulați (să) acidulați acidulați acidularăți acidulaserăți, acidulaseți*
a III-a (ei, ele) acidulea (să) aciduleze acidulau acidula acidulaseră
Intrare: acidulare
acidulare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acidulare acidularea
plural acidulări acidulările
genitiv-dativ singular acidulări acidulării
plural acidulări acidulărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)