ACHIZIȚIONÁRE, achiziționări, s. f. Acțiunea de a achiziționa și rezultatul ei; achiziție (1). [Pr.: -ți-o-] – V. achiziționa.

achiziționare sf [At: DA ms / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: achiziționa] 1 Procurarea de produse sau materiale. 2 Procurarea de obiecte rare.

ACHIZIȚIONÁRE, achiziționări, s. f. Acțiunea de a achiziționa și rezultatul ei; achiziție (1). [Pr.: -ți-o] – V. achiziționa.

ACHIZIȚIONÁRE, achiziționări, s. f. Acțiunea de a achiziționa; achiziție (1). [Din veniturile în bani ale gospodăriei colective] se completează fondul de bază (indivizibil) al gospodăriei colective în vederea cumpărării de utilaje agricole și animale de muncă și de producție, achiziționării de materiale necesare construcțiilor sau diferitelor reparații și plății muncitorilor angajați – din afara gospodăriei colective – pentru lucrările de construcții. STAT. GOSP. AGR. 28. – Pronunțat: -ți-o-.

ACHIZIȚIONÁRE, achiziționări, s. f. Acțiunea de a achiziționa; achiziție (1). [Pr.: -ți-o-].

ACHIZIȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a achiziționa; achiziție (1) [în DN]. [< achiziționa].

achiziționa vt [At: CONTEMP., Seria II, 1951, nr 223, 4 / P: ~ți-o- / Pzi: ~nez / E: achiziție + -ona] 1 A procura produse sau materiale. 2 A procura obiecte rare.

ACHIZIȚIONÁ, achiziționez, vb. I. Tranz. 1. A procura produse de pe piață; (în special în economia socialistă, unde cumpărătorul este un organ de stat sau cooperatist) a procura produse agraro-alimentare. Cooperativele au achiziționat întreaga cantitate de lapte planificată. ◊ Acele cantități de produse agricole ce vor fi achiziționate de cooperative peste plan vor rămîne la dispoziția lor, spre a fi desfăcute, prin magazinele proprii, populației muncitoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2655. 2. (Cu privire la lucruri rare) A aduce în patrimoniul său. Muzeul național de artă a achiziționat un tablou de mare valoare. – Pronunțat: -ți-o-.

ACHIZIȚIONÁ, achiziționez, vb. I. Tranz. A procura produse (agraro-alimentare) sau materiale. ♦ A procura obiecte rare. [Pr.: -ți-o-] – Din achiziție.

ACHIZIȚIONÁ vb. I. tr. 1. A procura, a cumpăra obiecte (rare); 2. A obține, a procura produse pe cale de achiziții (2) [în DN]. [Pron. -ți-o-. / < achiziție + -ona].

ACHIZIȚIONÁ vb. tr. a procura, a cumpăra prin achiziție. (< achiziție + -ona)

A ACHIZIȚIONÁ ~éz tranz. (produse, obiective rare etc.) A obține prin achiziție. [Sil. -ți-o-] /achiziție + suf. ~ona

achiziționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. achiziționării; pl. achiziționări

achiziționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. achiziționării; pl. achiziționări

achiziționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 achiziționează

achiziționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. achiziționéz, 2 pl. achiziționézi, 3 sg. și pl. achiziționeáză

ACHIZIȚIONÁRE s. v. cumpărare

ACHIZIȚIONARE s. cumpărare, cumpărat, luare, procurare, tîrguire, (înv.) scumpărătoare. (~ celor necesare.)

ACHIZIȚIONÁ vb. 1. v. cumpăra. 2. v. procura.

ACHIZIȚIONA vb. 1. a cumpăra, a lua, a procura, a tîrgui, (înv. și pop.) a neguța, (prin Transilv.) a surzui, (înv.) a scumpăra. (Și-a ~ cele necesare.) 2. a furniza, a livra, a procura, (înv.) a teslimarisi, a teslimatisi. (A ~ cuiva o marfă.)

achiziționa, achiziționez v. t. 1. a fura 2. a aresta