achiziție sf [At: HAMANGIU, C. C. 330 / V: (înv) ~țiune / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr acquisition, lat acquisitio, -onis] 1 Formă de comerț constând în cumpărarea de produse sau de materiale (pe baza unor contracte speciale). 2 Procurare de bunuri, obiecte etc. (de preț). 3 Bun obținut printr-o achiziție (2). 4 (Îe) A face o ~ A procura un lucru de preț în condiții avantajoase.

ACHIZÍȚIE, achiziții, s. f. 1. Formă de comerț care constă în procurarea de produse (agroalimentare) sau de materiale (pe calea unor contracte speciale); achiziționare. 2. Procurare de obiecte rare. ◊ Expr. A face o achițizie = a procura, în condiții avantajoase, ceva de preț, un lucru rar. ♦ (Concr.) Bun obținut prin achiziție (1). – Din fr. acquisition, lat. acquisitio, -onis.

ACHIZÍȚIE, achiziții, s. f. 1. Formă de comerț care constă în procurarea de produse (agroalimentare) sau de materiale (pe calea unor contracte speciale); achiziționare. 2. Procurare de obiecte rare. ◊ Expr. A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, ceva de pret, un lucru rar. ♦ (Concr.) Bun obținut prin achiziție (1). – Din fr. acquisition, lat. acquisitio, -onis.

ACHIZÍȚIE, achiziții, s. f. 1. Acțiune întreprinsă de stat sau de organe cooperatiste pentru procurarea de produse (în special agraro-alimentare) și de materiale. Cooperativele de aprovizionare și desfacere au sarcina de a extinde continuii sistemul de contractări, de a intensifica achizițiile de produse agricole. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2655. 2. Procurare de obiecte rare. ◊ Expr. A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, un lucru rar. ♦ (Concretizat) Bun obținut prin achiziție (2). Tabloul acesta e o bună achiziție. – Pronunțat: -ți-e.

ACHIZÍȚIE, achiziții, s. f. 1. Procurarea de produse (agraro-alimentare) și de materiale. 2. Procurare de obiecte rare. ◊ Expr. A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, un lucru rar. ♦ (Concr.) Bun obținut prin achiziție (1). – Fr. acquisition (lat. lit. acquisitio, -onis).

ACHIZÍȚIE s.f. 1. Procurare, cumpărare de obiecte (rare) etc.; bunul obținut prin acest mijloc. 2. Procurare de produse și de materiale prin unități ale comerțului de stat sau cooperatist pe calea unor contracte speciale. [Gen. -iei, var. achizițiune s.f. / cf. fr. acquisition, lat. acquisitio].

ACHIZÍȚIE s. f. 1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obținut. 2. cumpărare de produse (agroalimentare) și de materiale prin unități ale comerțului de stat sau cooperatist. (< fr. acquisition, lat. acquisitio)

ACHIZÍȚIE ~i f. 1) Formă de comerț care constă în procurarea de produse și materiale pe baza unor contracte speciale; colectare. 2) Procurare de obiecte rare. 3) Obiect dobândit astfel. ◊ A face o ~ a procura un obiect de valoare. [G.-D. achiziției; Sil. -ți-e] /<fr. acquisition, lat. acquisitio, ~onis

achizițiune sf vz achiziție

ACHIZIȚIÚNE s.f. v. achiziție.

achizițiune f. 1. dobândire; 2. fig. lucru dobândit, căștig.

*achizițiúne f. (lat. acquisitio, -ónis. V. in-, per- și rechizițiune). Obținere pin cumpărare, muncă, prescripțiune ș. a.: achizițiune de talente, glorie. Lucru obținut: splendidă achizițiune! – Și -íție.

achizíție (-ți-e) s. f., art. achizíția (-ți-a), g.-d. art. achizíției; pl. achizíții, art. achizíțiile (-ți-i-)

achizíție s. f. (sil. -ți-e), art. achizíția (sil. -ți-a), g.-d. art. achizíției; pl. achizíții, art. achizíțiile (sil. -ți-i-)

achiziție

achiziție, -ției gen. a.

achiziție, achiziții s. f. lucru furat