13 definiții pentru achingiu echingiu (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

achingiu sm [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: tc akinci] (În Evul Mediu, în Imperiul Otoman) Călăreț turc care trăia din prada de război.

ACHINGÍU, achingii, s. m. (În Evul Mediu, în Imperiul Otoman) Călăreț turc care trăia din prada de război. [Var.: echingíu] – Din tc. akincı.

ACHINGÍU, achingii, s. m. (În evul mediu, în Imperiul Otoman) Călăreț turc care trăia din prada de război. – Din tc. akincı.

achingíŭ m. (turc. akynğy, d. akyn, ceambur, raĭtă p. jaf). Vechi. Pl. Un corp de călărețĭ Turcomanĭ, singura trupă existentă la Turcĭ în ainte de înființarea ĭenicerilor și menținută maĭ tîrziŭ ca călărime neregulară de cercetătorĭ. – Și echingiŭ (turc. ekinği). V. hînsar.

ECHINGÍU, echingii, s. m. (Înv.) Călăreț turc folosit în recunoașteri. – Din tc. akınci.

echingii m. pl. od. corp turcesc de eclerori, anteriori ienicerilor: vestita ceată a echingiilor BĂLC. [Turc. EKINDJI].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

achingíu/echingíu s. m., art. achingíul/echingíul; pl. achingíi/echingíi, art. achingíii/echingíii (-gi-ii)

achingíu/echingíu s. m., art. achingíul/echingíul; pl. achingíi/echingíi, art. achingíii/echingíii

Intrare: achingiu
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • achingiu
  • achingiul
  • achingiu‑
plural
  • achingii
  • achingiii
genitiv-dativ singular
  • achingiu
  • achingiului
plural
  • achingii
  • achingiilor
vocativ singular
  • achingiule
plural
  • achingiilor
echingiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echingiu
  • echingiul
  • echingiu‑
plural
  • echingii
  • echingiii
genitiv-dativ singular
  • echingiu
  • echingiului
plural
  • echingii
  • echingiilor
vocativ singular
  • echingiule
plural
  • echingiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

achingiu echingiu (2)

  • 1. în Evul Mediu (În Imperiul Otoman) Călăreț turc care trăia din prada de război.
    surse: DEX '09 MDA2
    • 1.1. învechit Călăreț turc folosit în recunoașteri.
      surse: DEX '98

etimologie: