2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

achiesare sf [At: DEX2 / P: ~chi-e~ / Pl: ~sări / E: achiesa] 1 (Rar) Recunoaștere, de către un acuzat, a pretențiilor dintr-o acțiune de justiție. 2 Renunțare la atacarea unei hotărâri a justiției.

ACHIESÁRE, achiesări, s. f. (Livr.) 1. Recunoașterea de către un acuzat a pretențiilor dintr-o acțiune de justiție. 2. Renunțare la atacarea unei hotărâri a justiției. [Pr: -chi-e-] – V. achiesa.

ACHIESÁRE, achiesări, s. f. (Rar) 1. Recunoașterea de către un acuzat a pretențiilor dintr-o acțiune de justiție. 2. Renunțare la atacarea unei hotărâri a justiției. [Pr.: -chi-e-] – V. achiesa.

ACHIESÁRE s.f. (Jur.) Acord la o anumită anchetă sau propunere; recunoaștere de către un acuzat a pretențiilor dintr-o acțiune juridică. ♦ Renunțare la o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. [< achiesa].

achiesa vi [At: DEX2 / P: ~chi-e~ / Pzi: ~sez / E: fr acquiescer] 1 (Rar) A accepta condițiile dintr-o acțiune juridică. 2 A renunța la atacarea unei hotărâri judecătorești.

ACHIESÁ, achiesez, vb. I. Intranz. (Livr.) A accepta condițiile dintr-o acțiune juridică. ♦ A renunța la atacarea unei hotărâri judecătorești. [Pr.: -chi-e-] – Din fr. acquiescer.

ACHIESÁ, achiesez, vb. I. Intranz. (Rar) A accepta condițiile dintr-o acțiune juridică. ♦ A renunța la o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. [Pr.: -chi-e-] – Din fr. acquiescer.

ACHIESÁ vb. I. intr. (Jur.) A consimți, a accepta condițiile unui contract. [Pron. chi-e-. / < fr. acquiescer, lat. acquiescere].

ACHIESÁ vb. intr. a accepta condițiile unei acțiuni juridice, ale unui contract. (după fr. acquiescer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

achiesáre (livr.) (-chi-e-) s. f., g.-d. art. achiesắrii; pl. achiesắri

achiesáre s. f. (sil. -chi-e-), g.-d. art. achiesării; pl. achiesări

achiesá (a ~) (livr.) (-chi-e-) vb., ind. prez. 3 achieseáză

achiesá vb. (sil. -chi-e-), ind. prez. 1 sg. achieséz, 3 sg. și pl. achieseáză

Intrare: achiesare
achiesare substantiv feminin
  • silabație: a-chi-e-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • achiesare
  • achiesarea
plural
  • achiesări
  • achiesările
genitiv-dativ singular
  • achiesări
  • achiesării
plural
  • achiesări
  • achiesărilor
vocativ singular
plural
Intrare: achiesa
  • silabație: a-chi-e-sa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • achiesa
  • achiesare
  • achiesat
  • achiesatu‑
  • achiesând
  • achiesându‑
singular plural
  • achiesea
  • achiesați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • achiesez
(să)
  • achiesez
  • achiesam
  • achiesai
  • achiesasem
a II-a (tu)
  • achiesezi
(să)
  • achiesezi
  • achiesai
  • achiesași
  • achiesaseși
a III-a (el, ea)
  • achiesea
(să)
  • achieseze
  • achiesa
  • achiesă
  • achiesase
plural I (noi)
  • achiesăm
(să)
  • achiesăm
  • achiesam
  • achiesarăm
  • achiesaserăm
  • achiesasem
a II-a (voi)
  • achiesați
(să)
  • achiesați
  • achiesați
  • achiesarăți
  • achiesaserăți
  • achiesaseți
a III-a (ei, ele)
  • achiesea
(să)
  • achieseze
  • achiesau
  • achiesa
  • achiesaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

achiesare livresc

  • 1. Recunoașterea de către un acuzat a pretențiilor dintr-o acțiune de justiție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Renunțare la atacarea unei hotărâri a justiției.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi achiesa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

achiesa

  • 1. livresc A accepta condițiile dintr-o acțiune juridică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. A renunța la atacarea unei hotărâri judecătorești.
      surse: DEX '09

etimologie: