ACHIESÁRE, achiesări, s. f. (Livr.) 1. Recunoașterea de către un acuzat a pretențiilor dintr-o acțiune de justiție. 2. Renunțare la atacarea unei hotărâri a justiției. [Pr: -chi-e-] – V. achiesa.

ACHIESÁRE, achiesări, s. f. (Rar) 1. Recunoașterea de către un acuzat a pretențiilor dintr-o acțiune de justiție. 2. Renunțare la atacarea unei hotărâri a justiției. [Pr.: -chi-e-] – V. achiesa.

achiesáre (livr.) (-chi-e-) s. f., g.-d. art. achiesắrii; pl. achiesắri

achiesáre s. f. (sil. -chi-e-), g.-d. art. achiesării; pl. achiesări

achiesáre sf [At: DEX2 / P: -chi-e- / Pl: -sări / E: achiesa] 1 (Rar) Recunoaștere, de către un acuzat, a pretențiilor dintr-o acțiune de justiție. 2 Renunțare la atacarea unei hotărâri a justiției.

ACHIESÁRE s.f. (Jur.) Acord la o anumită anchetă sau propunere; recunoaștere de către un acuzat a pretențiilor dintr-o acțiune juridică. ♦ Renunțare la o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. [< achiesa].

ACHIESÁ, achiesez, vb. I. Intranz. (Livr.) A accepta condițiile dintr-o acțiune juridică. ♦ A renunța la atacarea unei hotărâri judecătorești. [Pr.: -chi-e-] – Din fr. acquiescer.

ACHIESÁ, achiesez, vb. I. Intranz. (Rar) A accepta condițiile dintr-o acțiune juridică. ♦ A renunța la o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. [Pr.: -chi-e-] – Din fr. acquiescer.

achiesá (a ~) (livr.) (-chi-e-) vb., ind. prez. 3 achieseáză

achiesá vb. (sil. -chi-e-), ind. prez. 1 sg. achieséz, 3 sg. și pl. achieseáză

achiesá vi [At: DEX2 / P: -chi-e- / Pzi: -sez / E: fr acquiescer] 1 (Rar) A accepta condițiile dintr-o acțiune juridică. 2 A renunța la atacarea unei hotărâri judecătorești.

ACHIESÁ vb. I. intr. (Jur.) A consimți, a accepta condițiile unui contract. [Pron. chi-e-. / < fr. acquiescer, lat. acquiescere].

ACHIESÁ vb. intr. a accepta condițiile unei acțiuni juridice, ale unui contract. (după fr. acquiescer)