2 intrări

13 definiții

ACHIESÁRE, achiesări, s. f. (Livr.) 1. Recunoașterea de către un acuzat a pretențiilor dintr-o acțiune de justiție. 2. Renunțare la atacarea unei hotărâri a justiției. [Pr: -chi-e-] – V. achiesa.

ACHIESÁRE, achiesări, s. f. (Rar) 1. Recunoașterea de către un acuzat a pretențiilor dintr-o acțiune de justiție. 2. Renunțare la atacarea unei hotărâri a justiției. [Pr.: -chi-e-] – V. achiesa.

achiesáre (livr.) (-chi-e-) s. f., g.-d. art. achiesắrii; pl. achiesắri

achiesáre s. f. (sil. -chi-e-), g.-d. art. achiesării; pl. achiesări

achiesáre sf [At: DEX2 / P: -chi-e- / Pl: ~sări / E: achiesa] 1 (Rar) Recunoaștere, de către un acuzat, a pretențiilor dintr-o acțiune de justiție. 2 Renunțare la atacarea unei hotărâri a justiției.

ACHIESÁRE s.f. (Jur.) Acord la o anumită anchetă sau propunere; recunoaștere de către un acuzat a pretențiilor dintr-o acțiune juridică. ♦ Renunțare la o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. [< achiesa].

ACHIESÁ, achiesez, vb. I. Intranz. (Livr.) A accepta condițiile dintr-o acțiune juridică. ♦ A renunța la atacarea unei hotărâri judecătorești. [Pr.: -chi-e-] – Din fr. acquiescer.

ACHIESÁ, achiesez, vb. I. Intranz. (Rar) A accepta condițiile dintr-o acțiune juridică. ♦ A renunța la o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. [Pr.: -chi-e-] – Din fr. acquiescer.

achiesá (a ~) (livr.) (-chi-e-) vb., ind. prez. 3 achieseáză

achiesá vb. (sil. -chi-e-), ind. prez. 1 sg. achieséz, 3 sg. și pl. achieseáză

achiesá vi [At: DEX2 / P: -chi-e- / Pzi: -séz / E: fr acquiescer] 1 (Rar) A accepta condițiile dintr-o acțiune juridică. 2 A renunța la atacarea unei hotărâri judecătorești.

ACHIESÁ vb. I. intr. (Jur.) A consimți, a accepta condițiile unui contract. [Pron. chi-e-. / < fr. acquiescer, lat. acquiescere].

ACHIESÁ vb. intr. a accepta condițiile unei acțiuni juridice, ale unui contract. (după fr. acquiescer)

Intrare: achiesare
achiesare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular achiesare achiesarea
plural achiesări achiesările
genitiv-dativ singular achiesări achiesării
plural achiesări achiesărilor
vocativ singular
plural
Intrare: achiesa
achiesa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) achiesa achiesare achiesat achiesând singular plural
achiesea achiesați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) achiesez (să) achiesez achiesam achiesai achiesasem
a II-a (tu) achiesezi (să) achiesezi achiesai achiesași achiesaseși
a III-a (el, ea) achiesea (să) achieseze achiesa achiesă achiesase
plural I (noi) achiesăm (să) achiesăm achiesam achiesarăm achiesaserăm, achiesasem*
a II-a (voi) achiesați (să) achiesați achiesați achiesarăți achiesaserăți, achiesaseți*
a III-a (ei, ele) achiesea (să) achieseze achiesau achiesa achiesaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)