ACEFALIE s. f. 1. (Zool.) Lipsă a capului, specifică unor animale inferioare. 2. (Med.) Monstruozitate congenitală (incompatibilă cu viața) care constă în lipsa capului la făt. – Din fr. acéphalie.

acefal, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr acéphale] (Zgl; duni) Fără cap.

acefalie sf [At: DEX² / E: fr acéphalie] 1 (Zlg) Lipsă a capului, specifică unor animale inferioare. 2 (Med) Monstruozitate congenitală (incompatibilă cu viața) care constă în lipsa capului la fat.

*ACEFAL adj. Fără cap ¶ ACEFALI sm. pl. 🐙 Moluște caracterizate prin lipsa capului, cum e scoica de iaz [fr. < gr.].

ACEFALIE s. f. 1. (Zool.) Absență a capului, specifică unor animale inferioare. 2. (Med.) Monstruozitate congenitală (incompatibilă cu viața), care constă în lipsa capului la făt. – Din fr. acéphalie.

ACEFAL, -Ă, acefali, -e, adj. (Despre unele animale inferioare) Lipsit de cap. Stridiile sînt animale acefale.

ACEFAL, -Ă, acefali, -e, adj. (Despre unele animale inferioare) Lipsit de cap. – Fr. acéphale (< gr.).

ACEFAL, -Ă adj. (Despre unele animale inferioare) Care nu are cap. [< fr. acéphale, cf. gr. a – fără, kephale – cap].

ACEFALIE s.f. 1. Lipsa capului la unele animale inferioare. 2. Monstruozitate congenitală constînd în lipsa capului la făt. [Gen. -iei. / < fr. acéphalie].

ACEFAL¹, -Ă adj. 1. care prezintă acefalie. 2. (despre flori) fără capitul. (< fr. acéphale)

ACEFALIE s. f. 1. lipsă a capului la unele animale inferioare. 2. monstruozitate, lipsa capului sau nedezvoltarea regiunii cefalice. (< fr. acéphalie)

ACEFAL ~ă (~i, ~e) (despre unele animale inferioare) Care nu are cap. /<fr. acéphale, lat. acephalus

ACEFALIE f. 1) zool. Absență a capului, specifică unor animale inferioare. 2) med. Monstruozitate congenitală care constă în lipsa capului la făt. /<fr. acéphalie

acefal a. fără cap: monstru acefal. ║ m. pl. acefali, moluști cari n’au decât o gură, fără umflătura cefalică, ca stridiile.

*acéfal și -al, -ă adj. (v.gr. aképholos, d. a-, fără, și kephalé, cap. V. trigono-cefal). Fără cap: monstru acefal, stridiile-s accefale. S. m. Un accefal.

*acefalíe f. (d. acefal). Lipsa capuluĭ.

acefal adj. m., pl. acefali; f. acefală, pl. acefale

acefalie s. f., art. acefalia, g.-d. acefalii, art. acefaliei

acefal adj. m., pl. acefali; f. acefală, pl. acefale

acefalie s. f., art. acefalia, g.-d. acefalii, art. acefaliei

acefal adj. m., pl. acefali; f. sg. acefală, pl. acefale

acefalie s. f., art. acefalia, g.-d. art. acefaliei; pl. acefalii