10 definiții pentru acefalie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACEFALIE s. f. 1. (Zool.) Lipsă a capului, specifică unor animale inferioare. 2. (Med.) Monstruozitate congenitală (incompatibilă cu viața) care constă în lipsa capului la făt. – Din fr. acéphalie.
acefalie sf [At: DEX2 / E: fr acéphalie] 1 (Zlg) Lipsă a capului, specifică unor animale inferioare. 2 (Med) Monstruozitate congenitală (incompatibilă cu viața) care constă în lipsa capului la fat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACEFALIE s. f. 1. (Zool.) Absență a capului, specifică unor animale inferioare. 2. (Med.) Monstruozitate congenitală (incompatibilă cu viața), care constă în lipsa capului la făt. – Din fr. acéphalie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACEFALIE s.f. 1. Lipsa capului la unele animale inferioare. 2. Monstruozitate congenitală constînd în lipsa capului la făt. [Gen. -iei. / < fr. acéphalie].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACEFALIE s. f. 1. lipsă a capului la unele animale inferioare. 2. monstruozitate, lipsa capului sau nedezvoltarea regiunii cefalice. (< fr. acéphalie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ACEFALIE f. 1) zool. Absență a capului, specifică unor animale inferioare. 2) med. Monstruozitate congenitală care constă în lipsa capului la făt. /<fr. acéphalie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*acefalíe f. (d. acefal). Lipsa capuluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
acefalie s. f., art. acefalia, g.-d. acefalii, art. acefaliei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
acefalie s. f., art. acefalia, g.-d. acefalii, art. acefaliei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acefalie s. f., art. acefalia, g.-d. art. acefaliei; pl. acefalii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
acefaliesubstantiv feminin
- 1. Lipsă a capului, specifică unor animale inferioare. DEX '09 MDA2 DN
- 2. Monstruozitate congenitală (incompatibilă cu viața) care constă în lipsa capului la făt. DEX '09 MDA2 DN
etimologie:
- acéphalie DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.