2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
acceptant, ~ă smf [At: I. PANȚU, C. 287 / Pl: ~nți, ~e / E: fr acceptant] 1-2 (Înv) Comerciant care acceptă o cambie.
*ACCEPTANT sm. ⚚ Cel ce acceptă o poliță: ~ul contractează direct obligațiunea de a plăti cambia (COD.-COM.) [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ACCEPTANT, -Ă adj., s.m. și f. (Jur.) (Parte) care acceptă, care-și dă consimțămîntul. [< fr. acceptant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACCEPTANT, -Ă adj., s. m. f. (parte) care acceptă oferta de a încheia un contract. (< fr. acceptant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acceptant m. cel ce semnează un accept.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*acceptánt, -ă adj. (lat. accéptans, -ántis, fr. acceptant). Care acceptă (o poliță).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
acceptant adj. m., pl. acceptanți; f. sg. acceptantă, pl. acceptante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
acceptant, acceptantăadjectiv
- 1. Care acceptă, care-și dă consimțământul. DN
etimologie:
- acceptant DN
acceptant, acceptanțisubstantiv masculin acceptantă, acceptantesubstantiv feminin
- 1. Comerciant care acceptă o cambie. MDA2
- 2. Parte care acceptă, care-și dă consimțământul. DN
etimologie:
- acceptant MDA2 DN