5 definiții pentru acceptant (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*ACCEPTANT sm. ⚚ Cel ce acceptă o poliță: ~ul contractează direct obligațiunea de a plăti cambia (COD.-COM.) [fr.].
ACCEPTANT, -Ă adj., s.m. și f. (Jur.) (Parte) care acceptă, care-și dă consimțămîntul. [< fr. acceptant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACCEPTANT, -Ă adj., s. m. f. (parte) care acceptă oferta de a încheia un contract. (< fr. acceptant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*acceptánt, -ă adj. (lat. accéptans, -ántis, fr. acceptant). Care acceptă (o poliță).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
acceptant adj. m., pl. acceptanți; f. sg. acceptantă, pl. acceptante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: acceptant (adj.)
acceptant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
acceptant, acceptantăadjectiv
- 1. Care acceptă, care-și dă consimțământul. DN
etimologie:
- acceptant DN