7 definiții pentru accentuație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

accentuație sf [At: DA / P: ~tu-a-ți-e / Pl: ~ii / E: accentua + -(a)ție] 1-2 (Înv) Accentuare (1-2).

ACCENTUÁȚIE s.f. Accentuare. [Pron. ac-cen-tu-a-ți-e. / < fr. accentuation].

ACCENTUÁȚIE s. f. accentuare. (< fr. accentuation)

accentuați(un)e f. lucrarea și modul de a accentua, intonațiune.

*accentuațiúne f. (d. accentuéz). Acțiunea de a accentua, de a intona. – Și -áție, dar maĭ des -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

accentuáție s. f., pl. accentuáții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACCENTUÁȚIE s. v. accentuare.

Intrare: accentuație
accentuație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • accentuație
  • accentuația
plural
  • accentuații
  • accentuațiile
genitiv-dativ singular
  • accentuații
  • accentuației
plural
  • accentuații
  • accentuațiilor
vocativ singular
plural