7 definiții pentru accentuație

accentuáție sf [At: DA / P: -tu-a-ți-e / Pl: ~ii / E: accentua + -(a)ție] 1-2 (Înv) Accentuare (1-2).

accentuáție s. f., pl. accentuáții

ACCENTUÁȚIE s. v. accentuare.

ACCENTUÁȚIE s.f. Accentuare. [Pron. ac-cen-tu-a-ți-e. / < fr. accentuation].

ACCENTUÁȚIE s. f. accentuare. (< fr. accentuation)

accentuați(un)e f. lucrarea și modul de a accentua, intonațiune.

*accentuațiúne f. (d. accentuéz). Acțiunea de a accentua, de a intona. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

Intrare: accentuație
accentuație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular accentuație accentuația
plural accentuații accentuațiile
genitiv-dativ singular accentuații accentuației
plural accentuații accentuațiilor
vocativ singular
plural