14 definiții pentru acaret

acarét sn [At: PRAVILA (1814), 51 / V: (reg) eca- / Pl: ~uri / E: tc acaret] 1 Construcție auxiliară care ține de o clădire, de o gospodărie. 2 Unelte (mai ales agricole) dintr-o gospodărie.

ACARÉT, acareturi, s. n. 1. Construcție auxiliară care ține de o gospodărie. 2. (La pl.) Unelte de gospodărie, mai ales agricole. – Din tc. akaret.

ACARÉT, acareturi, s. n. 1. Construcție auxiliară care ține de o gospodărie. 2. (La pl.) Unelte de gospodărie, mai ales agricole. – Din tc. akaret.

ACARÉT, acareturi, s. n. (Mai ales la pl.) Clădire mare. Spre vale, acolo unde fuseseră acareturile grotești... era acum sediul gospodăriei colective. V. ROM. februarie 1952, 109. Pe locul curților și acareturilor de-acum, la început era o ogrăjoară înconjurată de bălării și-o căsuță de țară. CAMILAR, N. I 331. ♦ Totalitatea construcțiilor secundare care țin de o clădire. V. dependințe. Oamenii puneau foc la acareturile conacului. DUMITRIU, B. F. 73. Nici un copac, nici un acaret pe lîngă casă. EMINESCU, N. 51.

ACARÉT, acareturi, s. n. Construcție secundară care ține de o clădire. ♦ Clădire mare (împreună cu construcțiile care țin de ea); (la pl.) unelte de gospodărie, mai ales agricole. – Tc. akarat.

acarét s. n., pl. acaréturi

acarét s. n., pl. acaréturi

ACARÉT s. (mai ales la pl.) v. dependință.

acarét (acaréturi), s. n. 1. Accesorii, bunuri gospodărești. – 2. Unelte (mai ales agricole). < Tc. akarat, pl. de la akar „bunuri gospodărești” (Șeineanu, II, 7; Lokotsch 43).

ACARÉT ~uri n. Construcție auxiliară care ține de o clădire, de o gospodărie individuală. /<turc. acaret

acaret n. 1. construcțiune cu dependințele ei, sinonim cu binà; pământul moșiei e roditor, acareturile în bună stare AL.; 2. pl. averi nemișcătoare (moșii, case, etc.). [Turc. ACARET].

acarét și ecarét n., pl. e și urĭ (turc. 'akaret, 'akarat, imobile, care e pl. arabic d. 'akar, imobil, bina). Imobil, bina, construncțiune [!]. Anexă (hei) la casa uneĭ moșiĭ, ca: hambare, șoproane ș. a. V. holeab.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACARÉT s. (mai ales la pl.) dependință, (înv. și reg.) naméstie, olát, săláș, (reg.) mîietoáre, oleáb, (Mold. și Transilv.) hei, (prin Olt.) leau. (~urile unei gospodării rurale.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

acaret, acareturi s. n. 1. fleac, mărunțiș 2. (la pl.deț.) obiecte de uz personal

Intrare: acaret
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acaret acaretul
plural acareturi acareturile
genitiv-dativ singular acaret acaretului
plural acareturi acareturilor
vocativ singular
plural