17 definiții pentru acaret ecaret


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acarét sn [At: PRAVILA (1814), 51 / V: (reg) eca- / Pl: ~uri / E: tc acaret] 1 Construcție auxiliară care ține de o clădire, de o gospodărie. 2 Unelte (mai ales agricole) dintr-o gospodărie.

ACARÉT, acareturi, s. n. 1. Construcție auxiliară care ține de o gospodărie. 2. (La pl.) Unelte de gospodărie, mai ales agricole. – Din tc. akaret.

ACARÉT, acareturi, s. n. 1. Construcție auxiliară care ține de o gospodărie. 2. (La pl.) Unelte de gospodărie, mai ales agricole. – Din tc. akaret.

ACARÉT, acareturi, s. n. (Mai ales la pl.) Clădire mare. Spre vale, acolo unde fuseseră acareturile grotești... era acum sediul gospodăriei colective. V. ROM. februarie 1952, 109. Pe locul curților și acareturilor de-acum, la început era o ogrăjoară înconjurată de bălării și-o căsuță de țară. CAMILAR, N. I 331. ♦ Totalitatea construcțiilor secundare care țin de o clădire. V. dependințe. Oamenii puneau foc la acareturile conacului. DUMITRIU, B. F. 73. Nici un copac, nici un acaret pe lîngă casă. EMINESCU, N. 51.

ACARÉT, acareturi, s. n. Construcție secundară care ține de o clădire. ♦ Clădire mare (împreună cu construcțiile care țin de ea); (la pl.) unelte de gospodărie, mai ales agricole. – Tc. akarat.

ACARÉT ~uri n. Construcție auxiliară care ține de o clădire, de o gospodărie individuală. /<turc. acaret

acaret n. 1. construcțiune cu dependințele ei, sinonim cu binà; pământul moșiei e roditor, acareturile în bună stare AL.; 2. pl. averi nemișcătoare (moșii, case, etc.). [Turc. ACARET].

acarét și ecarét n., pl. e și urĭ (turc. ’akaret, ’akarat, imobile, care e pl. arabic d. ’akar, imobil, bina). Imobil, bina, construncțiune. Anexă (hei) la casa uneĭ moșiĭ, ca: hambare, șoproane ș. a. V. holeab.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acarét s. n., pl. acaréturi

acarét s. n., pl. acaréturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACARÉT s. (mai ales la pl.) v. dependință.

ACARET s. (mai ales la pl.) dependință, (înv. și reg.) namestie, olat, sălaș, (reg.) mîietoare, oleab, (Mold. și Transilv.) hei, (prin Olt.) leau. (~urile unei gospodării rurale.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

acarét (acaréturi), s. n. 1. Accesorii, bunuri gospodărești. – 2. Unelte (mai ales agricole). < Tc. akarat, pl. de la akar „bunuri gospodărești” (Șeineanu, II, 7; Lokotsch 43).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

acaret, acareturi s. n. 1. fleac, mărunțiș 2. (la pl.deț.) obiecte de uz personal

Intrare: acaret
acaret (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acaret
  • acaretul
  • acaretu‑
plural
  • acareturi
  • acareturile
genitiv-dativ singular
  • acaret
  • acaretului
plural
  • acareturi
  • acareturilor
vocativ singular
plural
ecaret
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
acaret (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acaret
  • acaretul
  • acaretu‑
plural
  • acarete
  • acaretele
genitiv-dativ singular
  • acaret
  • acaretului
plural
  • acarete
  • acaretelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acaret ecaret

  • 1. Construcție auxiliară care ține de o gospodărie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dependință 4 exemple
    exemple
    • Spre vale, acolo unde fuseseră acareturile grofești... era acum sediul gospodăriei colective. V. ROM. februarie 1952, 109.
      surse: DLRLC
    • Pe locul curților și acareturilor de-acum, la început era o ogrăjoară înconjurată de bălării și-o căsuță de țară. CAMILAR, N. I 331.
      surse: DLRLC
    • Oamenii puneau foc la acareturile conacului. DUMITRIU, B. F. 73.
      surse: DLRLC
    • Nici un copac, nici un acaret pe lîngă casă. EMINESCU, N. 51.
      surse: DLRLC
  • 2. (la) plural Unelte de gospodărie, mai ales agricole.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

etimologie: