4 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acționare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 91 / Pl: ~nări / E: acționa] 1 (Jur) Introducere a unei acțiuni injustiție Si: acționare (1). 2 (Mec; d. sisteme tehnice) Punere în mișcare Si: acționat1 (2)

ACȚIONÁRE, acționări, s. f. Faptul de a acționa. [Pr.: -ți-o-] – V. acționa.

ACȚIONÁRE, acționări, s. f. Faptul de a acționa. [Pr.: -ți-o-] – V. acționa.

ACȚIONÁRE, acționări, s. f. Punere în mișcare a unei piese, a unei mașini, a unui agregat etc. Acționarea elicei la vapoare se face cu ajutorul motoarelor electrice. – Pronunțat: -ți-o-.

ACȚIONÁRE, acționări, s. f. Faptul de a acționa. [Pr.: -ți-o-]

ACȚIONÁRE s.f. Faptul de a acționa. ♦ Punere în mișcare a unui organ de mașină. [Pron. -ți-o-. / < acționa].

acționa [At: MAIORESCU, D. I, 179 / Pzi: ~nez / E: fr actionner] 1 vt A introduce o acțiune juridică. 2 vi A întreprinde ceva. 3 vt (C.i. sisteme tehnice) A pune în mișcare.

acționár, ~ă smf [At: CADE / Pl: ~i, ~e / E: fr actionnaire] Persoană care posedă acțiuni (11).

ACȚIONÁ, acționez, vb. I. 1. Intranz. A întreprinde o acțiune, o faptă etc. ◊ Expr. (Tranz.) A acționa (pe cineva) în justiție (sau în judecată) = a intenta un proces, a da în judecată. ♦ A exercita o influență asupra cuiva sau a ceva; a avea efect. 2. Tranz. (Mec.) A pune în mișcare, a face să funcționeze. ♦ A realiza prin comenzi un anumit regim de funcționare a unui sistem tehnic. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. actionner.

ACȚIONÁR, -Ă, acționari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă acțiuni (II). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. actionnaire.

ACȚIONÁ, acționez, vb. I. 1. Intranz. A întreprinde o acțiune, o faptă etc. ◊ Expr. (Tranz.) A acționa (pe cineva) în justiție (sau în judecată) = a intenta un proces, a da în judecată. ♦ A exercita o influență asupra cuiva sau a ceva; a avea efect. 2. Tranz. (Mec.) A pune în mișcare, a face să funcționeze. ♦ A realiza prin comenzi un anumit regim de funcționare a unui sistem tehnic. [Pr.: -ți-o] – Din fr. actionner.

ACȚIONÁR, -Ă, acționari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă acțiuni (II) [Pr.: -ți-o-] – Din fr. actionnaire.

ACȚIONÁ, acționez, vb. I. 1. Intranz. A lucra, a întreprinde o acțiune, o faptă. V. activa. Acționează hotărît. ◊ A influența asupra unor evenimente, persoane, stări de lucruri; a se manifesta, a avea efect. 2. Tranz. (Mec.) A pune în mișcare, a face să funcționeze. Locomotiva se pune în mișcare cu ajutorul bielei, care acționează manivela, transformînd mișcarea rectilinie în mișcare circulară. 3. Tranz. (Jur.; în expr.) A acționa (pe cineva) în judecată = a da sau a chema (pe cineva) în judecată. – Pronunțat: -ți-o-.

ACȚIONÁR, -Ă, acționari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă acțiuni într-o întreprindere economică pe acțiuni. – Pronunțat: -ți-o-.

ACȚIONÁ, acționez, vb. I. 1. Intranz. A întreprinde o acțiune, o faptă etc.; a lucra. ◊ Expr. (Tranz.) A acționa (pe cineva) în judecată = a da (pe cineva) în judecată. ♦ A influența asupra cuiva sau a ceva; a avea efect. 2. Tranz. (Mec.) A pune în mișcare, a face să funcționeze. [Pr.: -ți-o-] – Fr. actionner.

ACȚIONÁR, -Ă, acționari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă acțiuni într-o întreprindere economică pe acțiuni. [Pr.: -ți-o-] – După fr. actionnaire.

ACȚIONÁ vb. I. 1. intr. A întreprinde o acțiune, a lucra. V. activa. 2. tr. (Mec.) A face să funcționeze, a pune în mișcare. 3. tr. A acționa (pe cineva) în justiție (sau în judecată) = a da (pe cineva) în judecată. [Pron. -ți-o-. / < fr. actionner, cf. it. azionare].

ACȚIONÁR s.m. și f. Posesor de acțiuni ale unei întreprinderi industriale financiare sau comerciale. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. actionnaire].

ACȚIONÁ vb. I. intr. a întreprinde o acțiune. ◊ a se comporta într-o anumită împrejurare. II. tr. 1. a pune în mișcare un sistem, utilaje etc. 2. a ~ în justiție = a da (pe cineva) în judecată. (< fr. actionner)

ACȚIONÁR, -Ă s. m. f. posesor de acțiuni (II). (< fr. actionnaire)

A ACȚIONÁ ~éz 1. intranz. 1) A întreprinde o acțiune. 2) A influența (asupra cuiva sau a ceva), producând un efect. 2. tranz. 1) (mașini, instalații) A pune în acțiune; a face să funcționeze. 2): ~ (pe cineva) în judecată a da pe cineva în judecată. [Sil. -ți-o-] /<fr. actionner

arată toate definițiile

Intrare: acționare
acționare substantiv feminin
  • silabație: ac-ți-o-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acționare
  • acționarea
plural
  • acționări
  • acționările
genitiv-dativ singular
  • acționări
  • acționării
plural
  • acționări
  • acționărilor
vocativ singular
plural
Intrare: acționa
  • silabație: ac-ți-o-na
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acționa
  • acționare
  • acționat
  • acționatu‑
  • acționând
  • acționându‑
singular plural
  • acționea
  • acționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acționez
(să)
  • acționez
  • acționam
  • acționai
  • acționasem
a II-a (tu)
  • acționezi
(să)
  • acționezi
  • acționai
  • acționași
  • acționaseși
a III-a (el, ea)
  • acționea
(să)
  • acționeze
  • acționa
  • acționă
  • acționase
plural I (noi)
  • acționăm
(să)
  • acționăm
  • acționam
  • acționarăm
  • acționaserăm
  • acționasem
a II-a (voi)
  • acționați
(să)
  • acționați
  • acționați
  • acționarăți
  • acționaserăți
  • acționaseți
a III-a (ei, ele)
  • acționea
(să)
  • acționeze
  • acționau
  • acționa
  • acționaseră
Intrare: acționar
  • silabație: ac-ți-o-nar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acționar
  • acționarul
  • acționaru‑
plural
  • acționari
  • acționarii
genitiv-dativ singular
  • acționar
  • acționarului
plural
  • acționari
  • acționarilor
vocativ singular
  • acționarule
  • acționare
plural
  • acționarilor
Intrare: acționară
  • silabație: ac-ți-o-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acționa
  • acționara
plural
  • acționare
  • acționarele
genitiv-dativ singular
  • acționare
  • acționarei
plural
  • acționare
  • acționarelor
vocativ singular
  • acționa
  • acționaro
plural
  • acționarelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acționare

  • 1. Faptul de a acționa.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Punere în mișcare a unui organ de mașină.
      surse: DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Acționarea elicei la vapoare se face cu ajutorul motoarelor electrice.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi acționa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

acționa

  • 1. intranzitiv A întreprinde o acțiune, o faptă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: lucra un exemplu
    exemple
    • Acționează hotărât.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie tranzitiv A acționa (pe cineva) în justiție (sau în judecată) = a intenta un proces, a da în judecată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. A exercita o influență asupra cuiva sau a ceva; a avea efect.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. A se comporta într-o anumită împrejurare.
      surse: MDN '00
  • 2. tranzitiv mecanică A pune în mișcare, a face să funcționeze.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Locomotiva se pune în mișcare cu ajutorul bielei, care acționează manivela, transformând mișcarea rectilinie în mișcare circulară.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A realiza prin comenzi un anumit regim de funcționare a unui sistem tehnic.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

acționar, -ă acționar acționară

etimologie: