3 intrări

39 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

acționáre sf [At: IOANOVICI, TEHN. 91 / Pl: ~nări / E: acționa] 1 (Jur) Introducere a unei acțiuni injustiție Si: acționare (1). 2 (Mec; d. sisteme tehnice) Punere în mișcare Si: acționat1 (2)

ACȚIONÁRE, acționări, s. f. Faptul de a acționa. [Pr.: -ți-o-] – V. acționa.

ACȚIONÁRE, acționări, s. f. Faptul de a acționa. [Pr.: -ți-o-] – V. acționa.

ACȚIONÁRE, acționări, s. f. Punere în mișcare a unei piese, a unei mașini, a unui agregat etc. Acționarea elicei la vapoare se face cu ajutorul motoarelor electrice. – Pronunțat: -ți-o-.

ACȚIONÁRE, acționări, s. f. Faptul de a acționa. [Pr.: -ți-o-]

acționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. acționắrii; pl. acționắri

acționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. acționării; pl. acționări

ACȚIONÁRE s.f. Faptul de a acționa. ♦ Punere în mișcare a unui organ de mașină. [Pron. -ți-o-. / < acționa].

acționá [At: MAIORESCU, D. I, 179 / Pzi: -néz / E: fr actionner] 1 vt A introduce o acțiune juridică. 2 vi A întreprinde ceva. 3 vt (C. i. sisteme tehnice) A pune în mișcare.

acționár, ~ă smf [At: CADE / PI: -i, -e / E: fr actionnaire] Persoană care posedă acțiuni (11).

ACȚIONÁ, acționez, vb. I. 1. Intranz. A întreprinde o acțiune, o faptă etc. ◊ Expr. (Tranz.) A acționa (pe cineva) în justiție (sau în judecată) = a intenta un proces, a da în judecată. ♦ A exercita o influență asupra cuiva sau a ceva; a avea efect. 2. Tranz. (Mec.) A pune în mișcare, a face să funcționeze. ♦ A realiza prin comenzi un anumit regim de funcționare a unui sistem tehnic. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. actionner.

ACȚIONÁR, -Ă, acționari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă acțiuni (II). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. actionnaire.

ACȚIONÁ, acționez, vb. I. 1. Intranz. A întreprinde o acțiune, o faptă etc. ◊ Expr. (Tranz.) A acționa (pe cineva) în justiție (sau în judecată) = a intenta un proces, a da în judecată. ♦ A exercita o influență asupra cuiva sau a ceva; a avea efect. 2. Tranz. (Mec.) A pune în mișcare, a face să funcționeze. ♦ A realiza prin comenzi un anumit regim de funcționare a unui sistem tehnic. [Pr.: -ți-o] – Din fr. actionner.

ACȚIONÁR, -Ă, acționari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă acțiuni (II) [Pr.: -ți-o-] – Din fr. actionnaire.

ACȚIONÁ, acționez, vb. I. 1. Intranz. A lucra, a întreprinde o acțiune, o faptă. V. activa. Acționează hotărît. ◊ A influența asupra unor evenimente, persoane, stări de lucruri; a se manifesta, a avea efect. 2. Tranz. (Mec.) A pune în mișcare, a face să funcționeze. Locomotiva se pune în mișcare cu ajutorul bielei, care acționează manivela, transformînd mișcarea rectilinie în mișcare circulară. 3. Tranz. (Jur.; în expr.) A acționa (pe cineva) în judecată = a da sau a chema (pe cineva) în judecată. – Pronunțat: -ți-o-.

ACȚIONÁR, -Ă, acționari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă acțiuni într-o întreprindere economică pe acțiuni. – Pronunțat: -ți-o-.

ACȚIONÁ, acționez, vb. I. 1. Intranz. A întreprinde o acțiune, o faptă etc.; a lucra. ♢ Expr. (Tranz.) A acționa (pe cineva) în judecată = a da (pe cineva) în judecată. ♦ A influența asupra cuiva sau a ceva; a avea efect. 2. Tranz. (Mec.) A pune în mișcare, a face să funcționeze. [Pr.: -ți-o-] – Fr. actionner.

ACȚIONÁR, -Ă, acționari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă acțiuni într-o întreprindere economică pe acțiuni. [Pr.: -ți-o-] – După fr. actionnaire.

acționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 acționeáză

acționár (-ți-o-) s. m., pl. acționári

Intrare: acționa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) acționa acționare acționat acționând singular plural
acționea acționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) acționez (să) acționez acționam acționai acționasem
a II-a (tu) acționezi (să) acționezi acționai acționași acționaseși
a III-a (el, ea) acționea (să) acționeze acționa acționă acționase
plural I (noi) acționăm (să) acționăm acționam acționarăm acționaserăm, acționasem*
a II-a (voi) acționați (să) acționați acționați acționarăți acționaserăți, acționaseți*
a III-a (ei, ele) acționea (să) acționeze acționau acționa acționaseră
Intrare: acționare
acționare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acționare acționarea
plural acționări acționările
genitiv-dativ singular acționări acționării
plural acționări acționărilor
vocativ singular
plural
Intrare: acționară
acționară substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acționa acționara
plural acționare acționarele
genitiv-dativ singular acționare acționarei
plural acționare acționarelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)