acățătoare f. 1. verigă de agățat hainele în cuiu; 2. pl. ordin de paseri care se agață pe arbori, ca gheonoaia, cucul.

AGĂȚĂTOR, -OARE, agățători, -oare, adj., s. f. I. Adj. Care (se) agață. Plante agățătoare. II. 1. S. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la flecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință de copaci (și la sg., f.); pasăre care face parte din acest grup. [Var.: acățător, -oare adj.] – Agăța + suf. -ător.

acățător, ~oare a vz agățător

agățător, ~oare [At: DA ms / V: (înv) acă~ / Pl: ~i, ~oare / E: agăța + -tor] 1-2 a Care (se) agață. 3-4 sf Șiret (lănțișor) cusut la o haină spre a o putea atârna în cui Si: atârnătoare. 5 sf (Lpl) Grup de păsări având, la fiecare picior, câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință în copaci.

ACĂȚĂTOR, AGĂȚĂTOR I. adj. p. ACĂȚA. Care se acață: plante acățătoare. II. ACĂȚĂTOARE, AGĂȚĂTOARE (pl. -tori) sf. 🎩Șiret, lănțișor cusut la o haină pentru a se putea atîrna. III. ACĂȚĂTOARE, AGĂȚĂTOARE sf. pl. 🐦 Ordin de păsări din care fac parte ghionoaia, papagalul, cucul, pupăza, etc. (🖼 14).

AGĂȚĂTOR, -OARE, agățători, -oare, adj. s. f. I. Adj. Care (se) agață. Plante agățătoare. II. 1. s. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință de copaci. [Var.: acățător, -oare adj.] – Agăța + suf. -ător.

AGĂȚĂTOR, -OARE, agățători, -oare, adj. Care se agață. Plante agățătoare. – Variantă: acățător, -oare adj.

AGĂȚĂTOR, -OARE, agățători, -oare, adj. Care se agață. Plante agățătoare. ♦ (Substantivat, f.; la pl.) Ordin de păsări avînd la fiecare picior cîte două degete dispuse înainte și cîte două înapoi, ceea ce le permite să se agațe cu ușurință de copaci; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. [Var.: acățător, -oare adj.] – Din agăța + suf. -(ă)tor.

AGĂȚĂTOR ~oare (~ori, ~oare) (mai ales despre plante) Care se agață. /v. a agăța

acățătór, -oáre adj. Se zice despre păsările care (ca cucu, ghionoaĭa) orĭ despre plantele care (ca edera, volbura) se acață. – Și agățător, acățărător și cățărător. V. suitor.

acățătoare (= agățătoare) s. f., pl. acățători

agățător adj. m., pl. agățători; f. sg. și pl. agățătoare

agățător adj. m., pl. agățători; f. sg. și pl. agățătoare

agățător adj. m., pl. agățători; f. sg. și pl. agățătoare

AGĂȚĂTOR adj. cățărător, suitor, urcător. (Plantă ~.)

AGĂȚĂTOR adj. cățărător, suitor, urcător. (Plantă ~.)