8 definiții pentru aburos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aburos, ~oa a [At: ALECSANDRI, P. III, 363 / Pl: ~oși, ~oase / E: abur + -os] (Rar) 1 Plin de aburi. 2 Ca aburii.

ABURÓS, -OÁSĂ, aburoși, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi (1); din care ies aburi; ca aburii. – Abur + suf. -os.

ABURÓS, -OÁSĂ, aburoși, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi (1); din care ies aburi; ca aburii. – Abur + suf. -os.

ABURÓS, -OÁSĂ, aburoși, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi, plin de aburi: din care ies aburi. Torente spumoase... Curg în văile-aburoase. ALECSANDRI, P. A. 190. (Poetic) Respirația aburoasă și nemărginită a nopții aruncase un lințoliu subțire și străveziu de neguri albe peste pîrăul care, tremurînd parcă de frig pe pietrele-i reci, luneca cu murmur grăbit. HOGAȘ, M. N. 156.

ABURÓS, -OÁSĂ, aburoși, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi; din care ies aburi; ca aburii. – Din abur + suf. -os.

aburos a. 1. plin de aburi: pe stânca aburoasă arde luna cea bălae BOL.; 2. diafan: cu aburosul zovon de filaliu OD.

*aburós, -oásă adj. (după vaporos). Plin de abur: un cîmp aburos. Rar ca aburu: un văl aburos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aburós (rar) adj. m., pl. aburóși; f. aburoásă, pl. aburoáse

aburós adj. m., pl. aburóși; f. sg. aburoásă, pl. aburoáse

Intrare: aburos
aburos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aburos
  • aburosul
  • aburosu‑
  • aburoa
  • aburoasa
plural
  • aburoși
  • aburoșii
  • aburoase
  • aburoasele
genitiv-dativ singular
  • aburos
  • aburosului
  • aburoase
  • aburoasei
plural
  • aburoși
  • aburoșilor
  • aburoase
  • aburoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aburos

  • 1. rar Acoperit cu aburi; din care ies aburi; ca aburii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Torente spumoase... Curg în văile-aburoase. ALECSANDRI, P. A. 190.
      surse: DLRLC
    • poetic Respirația aburoasă și nemărginită a nopții aruncase un lințoliu subțire și străveziu de neguri albe peste pîrăul care, tremurînd parcă de frig pe pietrele-i reci, luneca cu murmur grăbit. HOGAȘ, M. N. 156.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Abur + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09