9 definiții pentru aburos

aburós, -oásă a [At: ALECSANDRI, P. III, 363 / Pl: -oși, -oase / E: abur + -o] (Rar) 1 Plin de aburi. 2 Ca aburii.

ABURÓS, -OÁSĂ, aburoși, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi (1); din care ies aburi; ca aburii. – Abur + suf. -os.

ABURÓS, -OÁSĂ, aburoși, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi (1); din care ies aburi; ca aburii. – Abur + suf. -os.

ABURÓS, -OÁSĂ, aburoși, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi, plin de aburi: din care ies aburi. Torente spumoase... Curg în văile-aburoase. ALECSANDRI, P. A. 190. (Poetic) Respirația aburoasă și nemărginită a nopții aruncase un lințoliu subțire și străveziu de neguri albe peste pîrăul care, tremurînd parcă de frig pe pietrele-i reci, luneca cu murmur grăbit. HOGAȘ, M. N. 156.

ABURÓS, -OÁSĂ, aburoși, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi; din care ies aburi; ca aburii. – Din abur + suf. -os.

aburós (rar) adj. m., pl. aburóși; f. aburoásă, pl. aburoáse

aburós adj. m., pl. aburóși; f. sg. aburoásă, pl. aburoáse

aburos a. 1. plin de aburi: pe stânca aburoasă arde luna cea bălae BOL.; 2. diafan: cu aburosul zovon de filaliu OD.

*aburós, -oásă adj. (după vaporos). Plin de abur: un cîmp aburos. Rar ca aburu: un văl aburos.

Intrare: aburos
aburos adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aburos aburosul aburoa aburoasa
plural aburoși aburoșii aburoase aburoasele
genitiv-dativ singular aburos aburosului aburoase aburoasei
plural aburoși aburoșilor aburoase aburoaselor
vocativ singular
plural