12 definiții pentru abundent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abundént, ~ă a [At: DA / V: -ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr abondant, lat abundans, -ntis] Îmbelșugat1.

ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelșugat. – Din fr. abondant, lat. abundans, -ntis.

ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelșugat. – Din fr. abondant, lat. abundans, -ntis.

ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care este din belșug, bogat, îmbelșugat. Mecanizarea agriculturii aduce recolte abundente.

ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care e în număr sau în cantitate mare; bogat, îmbelșugat. – Fr. abondant (lat. lit. abundans, -ntis).

abundént, -ă adj. care abundă; profuz. (după fr. abondant, lat. abundant)

ABUNDÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre bunuri) Care este în cantitate mare; care abundă; bogat; îmbelșugat. /<fr. abondant, lat. abundans, ~ntis

abundant a. îmbelșugat. [Forma abundent e rezultatul unei falșe analogii].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abundént adj. m., pl. abundénți; f. abundéntă, pl. abundénte

abundént adj. m., pl. abundénți; f. sg. abundéntă, pl. abundénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABUNDÉNT adj. 1. v. bogat. 2. bogat, copios, îmbelșugat, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prânz ~.)

ABUNDENT adj. 1. bogat, bun, îmbelșugat, îndestulat, mare, mănos, (înv. și reg.) belșugos, spornic, (înv.) sățios. (Am avut o recoltă ~.) 2. bogat, copios, îmbelșugat, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prînz ~.)

Intrare: abundent
abundent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abundent
  • abundentul
  • abundentu‑
  • abundentă
  • abundenta
plural
  • abundenți
  • abundenții
  • abundente
  • abundentele
genitiv-dativ singular
  • abundent
  • abundentului
  • abundente
  • abundentei
plural
  • abundenți
  • abundenților
  • abundente
  • abundentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abundent

etimologie: