12 definiții pentru abundent

abundént, ~ă a [At: DA / V: -ant / Pl: ~nți, -e / E: fr abondant, lat abundans, -ntis] Îmbelșugat1.

ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelșugat. – Din fr. abondant, lat. abundans, -ntis.

ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelșugat. – Din fr. abondant, lat. abundans, -ntis.

ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care este din belșug, bogat, îmbelșugat. Mecanizarea agriculturii aduce recolte abundente.

ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care e în număr sau în cantitate mare; bogat, îmbelșugat. – Fr. abondant (lat. lit. abundans, -ntis).

abundént adj. m., pl. abundénți; f. abundéntă, pl. abundénte

abundént adj. m., pl. abundénți; f. sg. abundéntă, pl. abundénte

ABUNDÉNT adj. 1. v. bogat. 2. bogat, copios, îmbelșugat, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prânz ~.)

abundént, -ă adj. care abundă; profuz. (după fr. abondant, lat. abundant)

ABUNDÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre bunuri) Care este în cantitate mare; care abundă; bogat; îmbelșugat. /<fr. abondant, lat. abundans, ~ntis

abundant a. îmbelșugat. [Forma abundent e rezultatul unei falșe analogii].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABUNDÉNT adj. 1. bogat, bun, îmbelșugat, îndestulat, mare, mănos, (înv. și reg.) belșugós, spórnic, (înv.) sățiós. (Am avut o recoltă ~.) 2. bogat, copios, îmbelșugat, îndestulat, (fig.) princiár. (Un prînz ~.)

Intrare: abundent
abundent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abundent abundentul abundentă abundenta
plural abundenți abundenții abundente abundentele
genitiv-dativ singular abundent abundentului abundente abundentei
plural abundenți abundenților abundente abundentelor
vocativ singular
plural