opțiuni

2 intrări

4 definiții

absolvát2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: -ați, -te / E: absolva] 1-3 (îvr) Absolvit2 (1-3).

absolvát1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: absolva] 1-3 (îvr) Absolvit1.

absolvá vi [At: DA / Pzi: -esc / E: absolvi css] 1-4 (îvr) vt A absolvi (1-4).

*absólv, a -á v. tr. (lat. absólvere, – solútum, fr. ab-soudre. V. di-solv). Ĭert: absolv păcatele. Termin studiile: absolv o școală. – Se zice și a absolvi, dar numai absolvă, să absolve, adică după conj. I.

Intrare: absolvat
absolvat adjectiv
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular absolvat absolvatul absolvată absolvata
plural absolvați absolvații absolvate absolvatele
genitiv-dativ singular absolvat absolvatului absolvate absolvatei
plural absolvați absolvaților absolvate absolvatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: absolva
absolva
verb (VT1) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) absolva absolvare absolvat absolvând singular plural
absolvă absolvați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) absolv (să) absolv absolvam absolvai absolvasem
a II-a (tu) absolvi (să) absolvi absolvai absolvași absolvaseși
a III-a (el, ea) absolvă (să) absolve absolva absolvă absolvase
plural I (noi) absolvăm (să) absolvăm absolvam absolvarăm absolvaserăm, absolvasem*
a II-a (voi) absolvați (să) absolvați absolvați absolvarăți absolvaserăți, absolvaseți*
a III-a (ei, ele) absolvă (să) absolve absolvau absolvară absolvaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)