2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abonat2, ~ă a, smf [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: abona] 1-3 (Persoană sau instituție) care a făcut un abonament.

ABONÁT, -Ă, abonați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care beneficiază de un abonament. ♦ Fig. (Fam.) (Persoană) care vine în mod regulat undeva. – V. abona.

ABONÁT, -Ă, abonați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care beneficiază de un abonament. ♦ Fig. (Fam.) (Persoană) care vine în mod regulat undeva. – V. abona.

ABONÁT, -Ă, abonați, -te, s. m. și f. Persoană care are, care folosește un abonament. Paralel cu dezvoltarea tehnică a radiodifuziunii, în țara noastră a crescut și numărul abonaților. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 343, 2/1.

ABONÁT, -Ă, abonați, -te, s. m. și f. Persoană care folosește un abonament. – V. abona.

ABONÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care beneficiază de ceva. ♦ (Fig.; fam.) (persoană) care frecventează regulat o familie, un local, o instituție fără obligații. [< abona].

abonát, -ă adj., s. m. f. 1. beneficiar al unui abonament. 2. (fam.) (cel) care frecventează o familie, un local etc. (< abona)

abonát, -ă, abonați, -te, s.m. și f. Persoană care beneficiază de un abonament.

*abonát, -ă adj. și s. Care s’a abonat, care a plătit taxa de abonament: abonațiĭ unuĭ ziar. Iron. Acela care vine obișnuit undeva: abonațiĭ uneĭ cîrciumĭ. V. subscriitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abonát adj. m., s. m., pl. abonáți; adj. f., s. f. abonátă, pl. abonáte

abonát s. m., adj. m., pl. abonáți; f. sg. abonátă, pl. abonáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABONÁT s., adj. 1. s. (înv.) prenumerant, subscribent. 2. adj. (înv.) prenumărat.

ABONAT s., adj. 1. s. (înv.) prenumerant, subscribent. (Un ~ la o publicație.) 2. adj. (înv.) prenumărat. (Persoanele ~ la ziar.)

Intrare: abonată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abona
  • abonata
plural
  • abonate
  • abonatele
genitiv-dativ singular
  • abonate
  • abonatei
plural
  • abonate
  • abonatelor
vocativ singular
  • abona
  • abonato
plural
  • abonatelor
Intrare: abonat (adj.)
abonat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abonat
  • abonatul
  • abonatu‑
  • abona
  • abonata
plural
  • abonați
  • abonații
  • abonate
  • abonatele
genitiv-dativ singular
  • abonat
  • abonatului
  • abonate
  • abonatei
plural
  • abonați
  • abonaților
  • abonate
  • abonatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abonat, -ă abonat (2) abonată

  • 1. (Persoană) care beneficiază de un abonament.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Paralel cu dezvoltarea tehnică a radiodifuziunii, în țara noastră a crescut și numărul abonaților. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 343, 2/1.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat familiar (Persoană) care vine în mod regulat undeva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi abona
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM DN