2 intrări

28 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ABONÁRE, abonări, s. f. Acțiunea de a (se) abona.V. abona.

ABONÁRE, abonări, s. f. Acțiunea de a (se) abona.V. abona.

ABONÁRE, abonări, s. f. Acțiunea de a (se) abona.

ABONÁRE, abonări, s. f. Acțiunea de a (se) abona.

abonáre s. f., g.-d. art. abonắrii; pl. abonắri

abonáre s. f., g.-d. art. abonării; pl. abonări

abonare sf At: (a. 1851) URICARIUL XIII, 343 / Pl: ~nări / E: abona] Efectuare a unui abonament Si: abonat1.

ABONÁRE s. (înv.) prenumărare, prenumerație. (~ cuiva la o publicație periodică.)

ABONÁRE s.f. Acțiunea de a (se) abona. [< abona].

ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A(-și) face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. – Din fr. abonner.

ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A-și face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. – Din fr. abonner.

ABONÁ, abonez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A-și face un abonament. S-a abonat la «Scînteia».Tranz. Și-a abonat copiii la revista «Cravata roșie».

ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A(-și) face un abonament. Și-a abonat copiii la revistă.Fr. abonner.

aboná (a ~) vb., ind. prez. 3 aboneáză

aboná vb., ind. prez. 1 sg. abonéz, 3 sg. și pl. aboneáză

abona [At: DA ms / Pzi: ~ néz / E: fr aboner] 1 vr A-și face un abonament. 2 (Fig) vr A veni cu regularitate într-un loc.

ABONÁ vb. (înv.) a (se) prenumăra. (S-a ~ la un ziar.)

ABONÁ vb. I. tr., refl. A(-și) face un abonament la o publicație etc. [< fr. abonner].

aboná vb. I. tr., refl. a (-și) face un abonament. II. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva. (< fr. abonnér)

aboná, abonez, vb. I. Tr. și refl. A(-și) face un abonament.

Intrare: abonare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abonare abonarea
plural abonări abonările
genitiv-dativ singular abonări abonării
plural abonări abonărilor
vocativ singular
plural
Intrare: abona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abona abonare abonat abonând singular plural
abonea abonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abonez (să) abonez abonam abonai abonasem
a II-a (tu) abonezi (să) abonezi abonai abonași abonaseși
a III-a (el, ea) abonea (să) aboneze abona abonă abonase
plural I (noi) abonăm (să) abonăm abonam abonarăm abonaserăm, abonasem*
a II-a (voi) abonați (să) abonați abonați abonarăți abonaserăți, abonaseți*
a III-a (ei, ele) abonea (să) aboneze abonau abona abonaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)