17 definiții pentru abonament


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abonament sn [At: NEGRUZZI, S. I, 253 / Pl: ~e / E: fr abonnement] Convenție scrisă prin care (în schimbul unei sume de bani) o persoană (fizică sau juridică) poate obține ceva în mod regulat pentru o perioadă determinată.

ABONAMÉNT, abonamente, s. n. Convenție prin care, în schimbul unei sume, o persoană obține, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace publice de transport, de a primi o revistă, un ziar etc.; (concr.) înscris care atestă această convenție; sumă plătită pentru obținerea acestui drept. – Din fr. abonnement.

ABONAMÉNT, abonamente, s. n. Convenție prin care, în schimbul unei sume, o persoană obține, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace publice de transport, de a primi o revistă, un ziar etc.; (concr.) înscris care atestă această convenție; sumă plătită pentru obținerea acestui drept. Abonament la radio. – Din fr. abonnement.

ABONAMÉNT, abonamente, s. n. Convenție prin care, în schimbul unei sume (plătite anticipat și uneori cu reducere), o persoană obține dreptul de a se folosi de ceva sau de a se bucura de o prestație regulată, pe un timp limitat. Mi-am reînnoit abonamentul la «Scînteia». Abonament la cantină. ♦ Dovada pe care o posedă abonatul ca să-și poată revendica drepturile. Abonament la tramvai. ♦ Sumă plătită pentru obținerea acestui document. Și-a plătit abonamentul la radio.

ABONAMÉNT, abonamente, s. n. Convenție prin care, în schimbul unei sume, o persoană obține pe o anumită perioadă un anumit drept; (concr.) dovadă care atestă acest drept; sumă plătită pentru obținerea acestui drept. Abonament la un ziar. – După fr. abonnement.

ABONAMÉNT s.n. Convenție prin care, în schimbul unei sume (plătite înainte), se obțin pe un timp limitat unele servicii, anumite publicații etc.; dovadă prin care se certifică această convenție; suma care se plătește pentru această convenție. [< fr. abonnement].

abonamént s. n. convenție prin care, în schimbul unei taxe, se obțin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicații; înscris prin care se certifică această convenție. (< fr. abonnement)

abonamént, abonamente, s.n. Convenție prin care, în schimbul unei sume de bani, se obține, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a primi un ziar, o revistă etc.; înscris care consemnează acest drept.

ABONAMÉNT ~e n. Document prin care, în schimbul unei sume de bani, se obține, pentru un anumit timp, dreptul de a se folosi de unele servicii (de a primi o publicație, de a asista la spectacole etc.). /<fr. abonnement

abonament n. învoeală de a răspunde dinainte prețul fixat pentru un timp hotărît: abonament la un ziar, la un teatru.

*abonamént n., pl. e (fr. abonnement). Învoĭală pin care, în schimbu uneĭ sume de bani, ți se furnisează ceva pe un timp hotărît: abonament la un ziar, la un teatru. Suma plătită p. această învoĭală: un abonament de 200 de francĭ pe an.

abonamént-legitimáție s. n. Legitimație care, în schimbul unei sume de bani, permite posesorului să călătorească cu anumite mijloace de transport ◊ „I.T.B.-ul va pune în vânzare și noul tip de abonament-legitimație cu durată nelimitată (până la pierdere sau deteriorare).” R.l. 12 X 77 p. 5 (din abonament + legitimație)

legitimáție-abonamént s. f. Document care servește atât ca legitimație cât și ca abonament ◊ „La recentul turneu internațional de box, unuia dintre fotoreporterii noștri, deși a prezentat legitimația-abonament de intrare, eliberată de U.C.F.S., nu i-a fost, pur și simplu, permis accesul pe stadionul Republicii.” I.B. 6 IX 66 p. 3. ◊ „[...] posesorii de legitimații-abonament [...] se vor prezenta [...] pentru a-și ridica tichetele de locuri, fără de care nu vor avea acces pe stadion.” I.B. 11 IV 85 p. 7 (din legitimație + abonament)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abonamént s. n., pl. abonaménte

abonamént s. n., pl. abonaménte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABONAMÉNT s. (înv.) subscriere. (Are ~ la o revistă.)

ABONAMENT s. (înv.) subscriere. (Are ~ la o revistă.)

Intrare: abonament
abonament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abonament
  • abonamentul
  • abonamentu‑
plural
  • abonamente
  • abonamentele
genitiv-dativ singular
  • abonament
  • abonamentului
plural
  • abonamente
  • abonamentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abonament

  • 1. Convenție prin care, în schimbul unei sume, o persoană obține, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace publice de transport, de a primi o revistă, un ziar etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: subscriere 2 exemple
    exemple
    • Abonament la radio.
      surse: DEX '98
    • Mi-am reînnoit abonamentul la «Scânteia». Abonament la cantină.
      surse: DLRLC
    • 1.1. concretizat Înscris care atestă această convenție; sumă plătită pentru obținerea acestui drept.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • Abonament la tramvai.
        surse: DLRLC
      • Și-a plătit abonamentul la radio.
        surse: DLRLC

etimologie: