2 intrări

9 definiții

abnega vi [At: DA / Pzi: abneg / E: lat abnegare] 1 (Rar) A tăgădui. 2-3 A se lepăda de cineva sau ceva.

ABNEGÁ, abnég, vb. I. (Rar) Tranz. A tăgădui, a nega, a renunța la cineva sau ceva. – Din lat. abnegare.

ABNEGÁ, abnég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a se lepăda de cineva sau de ceva. – Din lat. abnegare.

abnegá vb. I. 1 tr. A tăgădui, a nega; a se lepăda de cineva sau de ceva. 2 refl. A se devota. A se abnega neîntrerupt în interesul întregului (EMIN.). • prez.ind. abnég. /<lat. abnĕgare, it. abnegare.

abnegá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 abneágă

abnegá vb., ind. prez. 1 sg. abnég, 3 sg. și pl. abneágă

ABNEGÁ vb. I. tr. A tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. [< lat. abnegare].

abnegá vb. tr. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. (< lat. abnegare)

A ABNEGÁ abnég intranz. A se consacra în întregime; a se dedica; a se devota. /Din abnegație

Intrare: abnega
abnega (3 -egă) verb grupa I conjugarea I
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abnega abnegare abnegat abnegând singular plural
abne abnegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abneg (să) abneg abnegam abnegai abnegasem
a II-a (tu) abnegi (să) abnegi abnegai abnegași abnegaseși
a III-a (el, ea) abne (să) abnege abnega abnegă abnegase
plural I (noi) abnegăm (să) abnegăm abnegam abnegarăm abnegaserăm, abnegasem*
a II-a (voi) abnegați (să) abnegați abnegați abnegarăți abnegaserăți, abnegaseți*
a III-a (ei, ele) abne (să) abnege abnegau abnega abnegaseră
abnega (3 -eagă) verb grupa I conjugarea I
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abnega abnegare abnegat abnegând singular plural
abnea abnegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abneg (să) abneg abnegam abnegai abnegasem
a II-a (tu) abnegi (să) abnegi abnegai abnegași abnegaseși
a III-a (el, ea) abnea (să) abnege abnega abnegă abnegase
plural I (noi) abnegăm (să) abnegăm abnegam abnegarăm abnegaserăm, abnegasem*
a II-a (voi) abnegați (să) abnegați abnegați abnegarăți abnegaserăți, abnegaseți*
a III-a (ei, ele) abnea (să) abnege abnegau abnega abnegaseră
Intrare: abnegat
abnegat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abnegat abnegatul abnega abnegata
plural abnegați abnegații abnegate abnegatele
genitiv-dativ singular abnegat abnegatului abnegate abnegatei
plural abnegați abnegaților abnegate abnegatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)