9 definiții pentru abnegat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abnega vi [At: DA / Pzi: abneg / E: lat abnegare] 1 (Rar) A tăgădui. 2-3 A se lepăda de cineva sau ceva.

ABNEGÁ, abnég, vb. I. (Rar) Tranz. A tăgădui, a nega, a renunța la cineva sau ceva. – Din lat. abnegare.

ABNEGÁ, abnég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a se lepăda de cineva sau de ceva. – Din lat. abnegare.

abnegá vb. I. 1 tr. A tăgădui, a nega; a se lepăda de cineva sau de ceva. 2 refl. A se devota. A se abnega neîntrerupt în interesul întregului (EMIN.). • prez.ind. abnég. /<lat. abnĕgare, it. abnegare.

ABNEGÁ vb. I. tr. A tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. [< lat. abnegare].

abnegá vb. tr. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. (< lat. abnegare)

A ABNEGÁ abnég intranz. A se consacra în întregime; a se dedica; a se devota. /Din abnegație


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abnegá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 abneágă

abnegá vb., ind. prez. 1 sg. abnég, 3 sg. și pl. abneágă

Intrare: abnegat
abnegat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abnegat
  • abnegatul
  • abnega
  • abnegata
plural
  • abnegați
  • abnegații
  • abnegate
  • abnegatele
genitiv-dativ singular
  • abnegat
  • abnegatului
  • abnegate
  • abnegatei
plural
  • abnegați
  • abnegaților
  • abnegate
  • abnegatelor
vocativ singular
plural

abnega

etimologie: