6 definiții pentru abjurație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abjuráție s. f. Abjurare. • pl. -ii. g.-d. -iei. / < fr. abjuration.

ABJURÁȚIE s.f. Abjurare. [Cf. fr. abjuration, lat. abiuratio].

abjuráție s. f. abjurare. (< fr. abjuration, lat. abiuratio)

*abjurațiúne f. (lat. abjurátio, -ónis). Acțiunea de a abjura. – Și -áție, dar ob. -are.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abjuráție s. f., g.-d. art. abjuráției; pl. abjuráții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABJURÁȚIE s. v. abjurare.

Intrare: abjurație
abjurație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abjurație
  • abjurația
plural
  • abjurații
  • abjurațiile
genitiv-dativ singular
  • abjurații
  • abjurației
plural
  • abjurații
  • abjurațiilor
vocativ singular
plural