6 definiții pentru abjurație

abjuráție s. f. Abjurare. • pl. -ii. g.-d. -iei. / < fr. abjuration.

abjuráție s. f., g.-d. art. abjuráției; pl. abjuráții

ABJURÁȚIE s. v. abjurare.

ABJURÁȚIE s.f. Abjurare. [Cf. fr. abjuration, lat. abiuratio].

abjuráție s. f. abjurare. (< fr. abjuration, lat. abiuratio)

*abjurațiúne f. (lat. abjurátio, -ónis). Acțiunea de a abjura. – Și -áție, dar ob. -are.

Intrare: abjurație
abjurație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abjurație abjurația
plural abjurații abjurațiile
genitiv-dativ singular abjurații abjurației
plural abjurații abjurațiilor
vocativ singular
plural