abiogeneză abiogenie

abiogeneză

  • 1. Concepție după care originea materiei vii trebuie căutată în materia fără viață.
    surse: MDA2 DN NODEX DEX '09 MDN '00

etimologie:

abiogenie

etimologie:

3 definiții

abiogenéză s.f. (biol.) Teorie care susține că viața este originară din materia anorganică și care a condus la concepția generației spontane (sec. 17), existentă și în prezent, cu argumente mai elaborate. • sil. -bi-o-. /<fr. abiogenèse; cf. gr. άβιος <ά- „fără“, βίος ”viață“, γένεσις „naștere“.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABIOGENÉZĂ (< fr. {i}) s. f. Producerea materiei vii din materie nevie, anorganică și organică.

ABIO- „lipsa vieții, stare anorganică”. ◊ gr. abios „fără viață” > fr. abio-, germ. id., engl. id. > rom. abio-. □ ~gen (v. -gen1), adj., rezultat din substanțe minerale sau anorganice; ~geneză (v. -geneză), s. f., concepție materialistă naivă care explică apariția vieții în mod spontan din materie anorganică; sin. abiogenie, arhigeneză, arhigonie; ~genie (v. -genie1) s. f., abiogeneză*; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază elementele anorganice; ~trofie (v. -trofie), s. f., proces degenerativ al celulelor vii.

Intrare: abiogeneză
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abiogene abiogeneza
plural abiogeneze abiogenezele
genitiv-dativ singular abiogeneze abiogenezei
plural abiogeneze abiogenezelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abiogenie abiogenia
plural
genitiv-dativ singular abiogenii abiogeniei
plural
vocativ singular
plural

8 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ABIOGENÉZĂ s. f. Concepție după care originea materiei vii trebuie căutată în materia fără viață. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogenèse.

ABIOGENÉZĂ s. f. Concepție după care originea materiei vii trebuie căutată în materia fără viață. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogenèse.

abiogenéză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. abiogenézei

abiogenéză s. f. (sil. -bi-o-), g.-d. art. abiogenézei

abiogeneză sf [At: DEX2 / P: -bio- / E: fr abiogenèse] Concepție după care originea materiei vii trebuie căutată în materia fără viață.

ABIOGENÉZĂ s.f. Teorie care explică nașterea vieții din materia anorganică. [Pron. -bi-o-. / < fr. abiogenèse, cf. gr. a – fără, bios – viață, logos – studiu].

ABIOGENÉZĂ s.f. Concepție materialist naivă care explică nașterea vieții din materia anorganică. (din fr. abiogenèse)

ABIOGENÉZĂ f. Teorie conform căreia materia organică a apărut din materia anorganică. [Sil. -bi-o-] /<fr. abiogenése