abhorare

  • 1. Acțiunea de a abhora și rezultatul ei.
    surse: DEXI

etimologie:

  • vezi abhora
    surse: DEXI

abhora abhorat

  • 1. A avea ură, dezgust, oroare, aversiune față de cineva sau de ceva.
    surse: DEX '09 DEXI MDA2 DN MDN '00 livresc sinonime: detesta urî

etimologie:

Intrare: abhorare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abhorare abhorarea
plural abhorări abhorările
genitiv-dativ singular abhorări abhorării
plural abhorări abhorărilor
vocativ singular
plural
Intrare: abhora
verb (VT201) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abhora abhorare abhorat abhorând singular plural
abhorea abhorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abhorez (să) abhorez abhoram abhorai abhorasem
a II-a (tu) abhorezi (să) abhorezi abhorai abhorași abhoraseși
a III-a (el, ea) abhorea (să) abhoreze abhora abhoră abhorase
plural I (noi) abhorăm (să) abhorăm abhoram abhorarăm abhoraserăm, abhorasem*
a II-a (voi) abhorați (să) abhorați abhorați abhorarăți abhoraserăți, abhoraseți*
a III-a (ei, ele) abhorea (să) abhoreze abhorau abhora abhoraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

10 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

abhoráre s.f. Acțiunea de a abhora și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. abhora.

abhoráre s. f., g.-d. art. abhorării

abhora vt [At: DEX2 / Pzi: -réz / E: fr abhorrer, lat abhorrere] 1-3 (Rar) A avea ură, dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva.

ABHORÁ, abhorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A avea ură, dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva. – Din fr. abhorrer, lat. abhorrere.

ABHORÁ, abhorez, vb. I. Tranz. (Rar) A avea ură, dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva. – Din fr. abhorrer, lat. abhorrere.

abhorá vb. I. tr. A avea ură, dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva; a detesta. • prez.ind. -ez. / < fr. abhorrer, lat. abhorrēre.

abhorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 abhoreáză

abhorá vb. ind. prez. 1 sg. abhór, 3 sg. și pl. abhoreáză

Forma pentru persoana I abhor nu corespunde cu forma pentru persoana a III-a și cu indicațiile din celelalte surse. - gall

ABHORÁ vb. I. tr. (Rar) A avea dezgust, aversiune, ură față de ceva sau față de cineva. [< fr. abhorrer, cf. lat. abhorrere].

abhorá vb. tr. a avea oroare, aversiune; a urî, a detesta. (< fr. abhorrer, lat. abhorrere)