2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abhoráre s.f. Acțiunea de a abhora și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. abhora.

abhora vt [At: DEX2 / Pzi: ~réz / E: fr abhorrer, lat abhorrere] 1-3 (Rar) A avea ură, dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva.

ABHORÁ, abhorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A avea ură, dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva. – Din fr. abhorrer, lat. abhorrere.

ABHORÁ, abhorez, vb. I. Tranz. (Rar) A avea ură, dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva. – Din fr. abhorrer, lat. abhorrere.

abhorá vb. I. tr. A avea ură, dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva; a detesta. • prez.ind. -ez. / < fr. abhorrer, lat. abhorrēre.

ABHORÁ vb. I. tr. (Rar) A avea dezgust, aversiune, ură față de ceva sau față de cineva. [< fr. abhorrer, cf. lat. abhorrere].

abhorá vb. tr. a avea oroare, aversiune; a urî, a detesta. (< fr. abhorrer, lat. abhorrere)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abhoráre s. f., g.-d. art. abhorării

abhorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 abhoreáză

abhorá vb. ind. prez. 1 sg. abhór, 3 sg. și pl. abhoreáză[1]

  1. Forma pentru persoana I abhor nu corespunde cu forma pentru persoana a III-a și cu indicațiile din celelalte surse. — gall
Intrare: abhorare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abhorare
  • abhorarea
plural
  • abhorări
  • abhorările
genitiv-dativ singular
  • abhorări
  • abhorării
plural
  • abhorări
  • abhorărilor
vocativ singular
plural
Intrare: abhora
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abhora
  • abhorare
  • abhorat
  • abhoratu‑
  • abhorând
  • abhorându‑
singular plural
  • abhorea
  • abhorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abhorez
(să)
  • abhorez
  • abhoram
  • abhorai
  • abhorasem
a II-a (tu)
  • abhorezi
(să)
  • abhorezi
  • abhorai
  • abhorași
  • abhoraseși
a III-a (el, ea)
  • abhorea
(să)
  • abhoreze
  • abhora
  • abhoră
  • abhorase
plural I (noi)
  • abhorăm
(să)
  • abhorăm
  • abhoram
  • abhorarăm
  • abhoraserăm
  • abhorasem
a II-a (voi)
  • abhorați
(să)
  • abhorați
  • abhorați
  • abhorarăți
  • abhoraserăți
  • abhoraseți
a III-a (ei, ele)
  • abhorea
(să)
  • abhoreze
  • abhorau
  • abhora
  • abhoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abhorare

  • 1. Acțiunea de a abhora și rezultatul ei.
    surse: DEXI

etimologie:

  • vezi abhora
    surse: DEXI

abhora

  • 1. livresc A avea ură, dezgust, oroare, aversiune față de cineva sau de ceva.
    surse: DEX '09 DEXI MDA2 DN MDN '00 sinonime: detesta urî

etimologie: