2 intrări

abera

  • 1. A se depărta de adevăr sau de bunul-simț. Vezi bâigui.
    surse: Scriban

etimologie:

Intrare: aberare
substantiv feminin (F113) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aberare aberarea
plural aberări aberările
genitiv-dativ singular aberări aberării
plural aberări aberărilor
vocativ singular
plural
Intrare: abera
verb (V201) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abera aberare aberat aberând singular plural
aberea aberați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aberez (să) aberez aberam aberai aberasem
a II-a (tu) aberezi (să) aberezi aberai aberași aberaseși
a III-a (el, ea) aberea (să) abereze abera aberă aberase
plural I (noi) aberăm (să) aberăm aberam aberarăm aberaserăm, aberasem*
a II-a (voi) aberați (să) aberați aberați aberarăți aberaserăți, aberaseți*
a III-a (ei, ele) aberea (să) abereze aberau abera aberaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

O definiție încorporată

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

*aberéz v. intr. (lat. ab-errare, a rătăci. V. rătăcesc, eratic). Mă depărtez de adevăr saŭ [!] de bunu simț. V. bîĭguĭ.