abdomen

  • 1. Parte a corpului, între torace și centura pelviană, în care se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii și intestinele.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM DN sinonime: burtă foale pântec un exemplu
    exemple
    • Abdomenul lui se revărsa mult peste suprafața biroului, ca o jumătate de ou uriaș. SAHIA, N. 78.
      surse: DLRLC
  • 2. Partea posterioară a corpului la artropode.
    surse: DEX '09 DN biologie

etimologie:

6 definiții

abdomen sn [At: SAHIA, N. 78 / Pl: -e / E: lat abdomen] (Atm) Parte a corpului cuprinsă între torace și bazin și care conține stomacul, ficatul, splina, rinichii, pancreasul, vezica biliară și intestinele Si: burtă, pântece, (pop) foale.

abdomén s.n. 1 (anat.) Regiune anatomică situată între torace și pelvis conținând viscerele abdominale; pântece. ◊ Abdomen acut = stare invalidantă, caracterizată prin durere abdominală intensă, asociată sau nu cu febră, greață, vărsături și șoc. 2 (biol.) Ultimul segment al corpului artropodelor. • pl. -e. / <fr. abdomen, lat. abdōmen, -minis „pântece, burtă“.

ABDOMÉN s. (ANAT.) burtă, pântece, (înv. și pop.) mațe (pl.), (pop.) inimă, (reg.) bandor, bârdan, burduh, dobă, foale, rânză, vintre, (prin Mold.) buft, (fam.) burduhan.

abdomen n. 1. burtă, partea de jos a pântecelui care conține mațele; 2. partea posterioară a corpului la insecte.

*abdomén n., pl. e (fr. abdomen, d. lat. abdómen, abdóminis. Cp. cu specimen). Anat. Pîntece.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABDOMÉN s. (ANAT.) burtă, pîntece, (înv. și pop.) máțe (pl.), (pop.) inimă, (reg.) bándor, bîrdán, burdúh, burduhan, dóbă, foále, rî́nză, víntre, (prin Mold.) buft.

Intrare: abdomen
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abdomen abdomenul
plural abdomene abdomenele
genitiv-dativ singular abdomen abdomenului
plural abdomene abdomenelor
vocativ singular
plural

10 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ABDOMÉN, abdomene, s. n. 1. Parte a corpului, între torace și centura pelviană, în care se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii și intestinele; pântece, burtă, foale. 2. (Biol.) Partea posterioară a corpului la artropode. – Din fr., lat. abdomen.

ABDOMÉN, abdomene, s. n. 1. Parte a corpului, între torace și bazin, în care se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii și intestinele; pântece, burtă, foale. 2. (Biol.) Partea posterioară a corpului la artropode. – Din fr., lat. abdomen.

ABDOMÉN, abdomene, s. n. Parte a corpului, între torace și bazin, care cuprinde stomacul, intestinele etc.; pîntece, burtă. Abdomenul lui se revărsa mult peste suprafața biroului, ca o jumătate de ou uriaș. SAHIA, N. 78.

ABDOMÉN, abdomene, s. n. Parte a corpului, între torace și bazin; pântece, burtă. – Fr. abdomen (lat. lit. abdomen).

abdomén s. n., pl. abdoméne

abdomén s. n., pl. abdoméne

ABDOMÉN s.n. 1. Parte a corpului cuprinsă între torace și bazin; pântece, burtă. 2. Ultimul segment al corpului artropodelor. [< fr., lat. abdomen].

abdomén s. n. 1. cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin. 2. ultimul segment al corpului la insecte. (< fr., lat. abdomen)

abdomén, abdomene, s.n. Partea corpului dintre torace si bazin.

ABDOMÉN ~e n. (la om și la animale) Parte a corpului cuprinsă între torace și bazin, în care se află stomacul, intestinele și alte organe; burtă; pântece. /<lat., fr. abdomen