17 definiții pentru abdomen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abdomen sn [At: SAHIA, N. 78 / Pl: ~e / E: lat abdomen] (Atm) Parte a corpului cuprinsă între torace și bazin și care conține stomacul, ficatul, splina, rinichii, pancreasul, vezica biliară și intestinele Si: burtă, pântece, (pop) foale.

ABDOMÉN, abdomene, s. n. 1. Parte a corpului, între torace și centura pelviană, în care se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii și intestinele; pântece, burtă, foale. 2. (Biol.) Partea posterioară a corpului la artropode. – Din fr., lat. abdomen.

ABDOMÉN, abdomene, s. n. 1. Parte a corpului, între torace și bazin, în care se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii și intestinele; pântece, burtă, foale. 2. (Biol.) Partea posterioară a corpului la artropode. – Din fr., lat. abdomen.

ABDOMÉN, abdomene, s. n. Parte a corpului, între torace și bazin, care cuprinde stomacul, intestinele etc.; pîntece, burtă. Abdomenul lui se revărsa mult peste suprafața biroului, ca o jumătate de ou uriaș. SAHIA, N. 78.

ABDOMÉN, abdomene, s. n. Parte a corpului, între torace și bazin; pântece, burtă. – Fr. abdomen (lat. lit. abdomen).

abdomén s.n. 1 (anat.) Regiune anatomică situată între torace și pelvis conținând viscerele abdominale; pântece. ◊ Abdomen acut = stare invalidantă, caracterizată prin durere abdominală intensă, asociată sau nu cu febră, greață, vărsături și șoc. 2 (biol.) Ultimul segment al corpului artropodelor. • pl. -e. / <fr. abdomen, lat. abdōmen, -minis „pântece, burtă”.

ABDOMÉN s.n. 1. Parte a corpului cuprinsă între torace și bazin; pântece, burtă. 2. Ultimul segment al corpului artropodelor. [< fr., lat. abdomen].

abdomén s. n. 1. cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin. 2. ultimul segment al corpului la insecte. (< fr., lat. abdomen)

abdomén, abdomene, s.n. Partea corpului dintre torace si bazin.

ABDOMÉN ~e n. (la om și la animale) Parte a corpului cuprinsă între torace și bazin, în care se află stomacul, intestinele și alte organe; burtă; pântece. /<lat., fr. abdomen

abdomen n. 1. burtă, partea de jos a pântecelui care conține mațele; 2. partea posterioară a corpului la insecte.

*abdomén n., pl. e (fr. abdomen, d. lat. abdómen, abdóminis. Cp. cu specimen). Anat. Pîntece.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abdomén s. n., pl. abdoméne

abdomén s. n., pl. abdoméne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABDOMÉN s. (ANAT.) burtă, pântece, (înv. și pop.) mațe (pl.), (pop.) inimă, (reg.) bandor, bârdan, burduh, dobă, foale, rânză, vintre, (prin Mold.) buft, (fam.) burduhan.

ABDOMEN s. (ANAT.) burtă, pîntece, (înv. și pop.) mațe (pl.), (pop.) inimă, (reg.) bandor, bîrdan, burduh, burduhan, dobă, foale, rînză, vintre, (prin Mold.) buft.

Intrare: abdomen
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abdomen
  • abdomenul
  • abdomenu‑
plural
  • abdomene
  • abdomenele
genitiv-dativ singular
  • abdomen
  • abdomenului
plural
  • abdomene
  • abdomenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abdomen

  • 1. Parte a corpului, între torace și centura pelviană, în care se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii și intestinele.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM DN sinonime: burtă foale pântec(e) un exemplu
    exemple
    • Abdomenul lui se revărsa mult peste suprafața biroului, ca o jumătate de ou uriaș. SAHIA, N. 78.
      surse: DLRLC
  • 2. biologie Partea posterioară a corpului la artropode.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: