abceda abcedere abcedare abcede

  • 1. (Despre țesuturi, organe etc.) A forma un abces, a (se) transforma în abces.
    surse: DEXI DN MDN '00 medicină

etimologie:

Intrare: abceda
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abceda abcedare abcedat abcedând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) abcedea (să) abcedeze abceda abcedă abcedase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) abcedea (să) abcedeze abcedau abceda abcedaseră
verb (V663)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abcede abcedere abcedând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) abcede (să) abcea abcedea
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) abced (să) abcea abcedeau

5 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări”. Le prezentăm pentru edificare.

abcedá vb. I. intr. (med.; despre țesuturi, organe etc.) A forma un abces. • prez.ind. pers. 3 -ează. și abcéde vb. III. / <fr. abcéder, lat. abscedĕre.

ABCEDÁ vb. I. intr. (Med.) A forma un abces. [Var. (după alte surse) abcéde. / < fr. abcéder].

abcéde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abcéd

abcéde vb. intr. a (se) transforma în abces. (< fr. abcéder, lat. abscedere, var. (după alte surse) abcedá)