abagiu

  • 1. Persoană care se ocupă cu fabricarea (confecționarea) sau cu vânzarea abalei.
    surse: DEX '09 DLRLC MDA2 Șăineanu, ed. VI Scriban sinonime: abager un exemplu
    exemple
    • A treia uliță era locuită numai de abagii și găitănari.
      surse: Șăineanu, ed. VI

etimologie:

Intrare: abagiu
substantiv masculin (M69) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abagiu abagiul
plural abagii abagiii
genitiv-dativ singular abagiu abagiului
plural abagii abagiilor
vocativ singular abagiule
plural abagiilor

9 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

abagiu sm [At: (a. 1684) ap. HEM 63 / Pl: -ii / E: tc abaği] (Iuz) 1 Fabricant de aba2 (1). 2-3 Negustor de aba2 (1-2). 4 Croitor de aba2 (1-2).

ABAGÍU, abagii, s. m. Persoană care se ocupă cu fabricarea sau cu vânzarea abalei2; abager. – Din tc. abağy.

ABAGÍU, abagii, s. m. Persoană care se ocupă cu fabricarea sau cu vânzarea abalei2; abager. – Din tc. abacı.

ABAGÍU, abagii, s. m. Persoană care se ocupă cu fabricarea sau vînzarea abalei; croitor care confecționează haine de aba.

ABAGÍU, abagii, s. m. Persoană care se ocupă cu fabricarea, confecționarea și vânzarea abalei. – Tc. abağy.

abagíu s. m., art. abagíul; pl. abagíi, art. abagíii (-gi-ii)

abagíu s. m., art. abagíul; pl. abagíi, art. abagíii

abagiu m. 1. cel ce face sau vinde aba: a treia uliță era locuită numai de abagii și găitănari FIL.; 2. cel ce lucrează haine țărănești din abà; ipângele, mintene, nădragi, șube, tuzluci. [Turc. ABADJI].

abagiŭ m. (turc. abağy). Fabricant ori vînzător de aba – Și abager (Mold.).