2 intrări

17 definiții

abținút1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: abține] 1 Reținere. 2 Înfrânare.

abținút2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~uți, -e / E: abține] 1 Reținut2. 2 Înfrânat2.

abțíne vr [At: I. NEGRUZZI, S. IV, 274 / Pzi: abțin / E: fr (s’) abtenir (după ține)] 1. A nu participa. 2 (Dom) A-și controla acțiunile, manifestările, sentimentele etc.

ABȚÍNE, abțin, vb. III. Refl. A se stăpâni, a se reține, a se înfrâna (de la...). ♦ A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține departe de o activitate. – Din fr. (s')abstenir (după ține).

ABȚÍNE, abțín, vb. III. Refl. A se stăpâni, a se reține, a se înfrâna (de la...). ♦ A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține departe de o activitate. – Din fr. (s')abstenir (după ține).

ABȚÍNE, abțín, vb. III. Refl. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de la») A-și impune o restricție, a se stăpîni, a se reține (de la o acțiune). Se abține de la fumat. ♦ A se ține la o parte față de o activitate; (în special) a nu-și exprima părerea sau votul, a nu se pronunța, a nu lua atitudine față de o propunere sau de un candidat, a nu participa la o alegere. – Prez. ind. și: (nerecomandabil) abțíu. – Variantă: abțineá vb. II.

ABȚÍNE, abțín, vb. III. Refl. A se stăpâni, a se reține (de la...). ♦ A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține deoparte de o activitate. – Fr. (s')abstenir (după ține).

abținé (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă abțín, 2 sg. te abțíi, 1 pl. ne abțínem, 2 pl. vă abțíneți, 3 pl. se abțín; conj. prez. 3 să se abțínă; ger. abținấndu-se; part. abținút

ABȚÍNE vb. a se domina, a se înfrâna, a se opri, a răbda, a se reține, a se stăpâni.

ABȚÍNE vb. III. refl. A se stăpâni, a se opri de la ceva, a nu lua parte la ceva. ♦ A se lipsi de folosirea unor lucruri. [Cf. lat. abstinere, fr. s'abstenir, după ține].

abțíne vb. refl. a se stăpâni, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunța, a nu-și exprima punctul de vedere. (< fr. s'abstenir, lat. abstinere)

A SE ABȚÍNE mă abțín intranz. 1) A renunța voit (la ceva). ~ de la mâncăruri picante. 2) A nu-și exprima părerea sau votul. /<fr. [s']abstenir

abține v. 1. a se opri dela ceva, a se înfrâna; 2. a nu lua parte la vot.

*abțin și abțiŭ(mă), -út, a -țineá (est) și -țíne (vest) v. refl. (lat. abs-tinére. V. țin). Mă opresc (mă înfrînez) de la un lucru: a te abține de la fumat, de la vot.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABȚÍNE vb. a se domina, a se înfrîna, a se opri, a răbda, a se reține, a se stăpâni. (Nu s-a putut ~.)

IN DUBIIS ABSTINE (lat.) abține-te (să judeci, să decizi) dacă ai îndoieli – Maximă în dreptul roman.

Intrare: abține
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abține abținere abținut abținând, abțiind singular plural
abține abțineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abțin, abțiu (să) abțin, abțiu abțineam abținui abținusem
a II-a (tu) abții (să) abții abțineai abținuși abținuseși
a III-a (el, ea) abține (să) abțină, abție abținea abținu abținuse
plural I (noi) abținem (să) abținem abțineam abținurăm abținuserăm, abținusem*
a II-a (voi) abțineți (să) abțineți abțineați abținurăți abținuserăți, abținuseți*
a III-a (ei, ele) abțin (să) abțină, abție abțineau abținu abținuseră
Intrare: abținut
abținut
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)