15 definiții pentru abține

abțíne vr [At: I. NEGRUZZI, S. IV, 274 / Pzi: abțin / E: fr (s') abtenir (după ține)] 1 A nu participa. 2 (Dom) A-și controla acțiunile, manifestările, sentimentele etc.

ABȚÍNE, abțin, vb. III. Refl. A se stăpâni, a se reține, a se înfrâna (de la...). ♦ A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține departe de o activitate. – Din fr. (s’)abstenir (după ține).

ABȚÍNE, abțín, vb. III. Refl. A se stăpâni, a se reține, a se înfrâna (de la...). ♦ A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține departe de o activitate. – Din fr. (s’)abstenir (după ține).

ABȚÍNE, abțín, vb. III. Refl. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de la») A-și impune o restricție, a se stăpîni, a se reține (de la o acțiune). Se abține de la fumat. ♦ A se ține la o parte față de o activitate; (în special) a nu-și exprima părerea sau votul, a nu se pronunța, a nu lua atitudine față de o propunere sau de un candidat, a nu participa la o alegere. – Prez. ind. și: (nerecomandabil) abțíu. – Variantă: abțineá vb. II.

ABȚÍNE, abțín, vb. III. Refl. A se stăpâni, a se reține (de la...). ♦ A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține deoparte de o activitate. – Fr. (s’)abstenir (după ține).

abținé (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă abțín, 2 sg. te abțíi, 1 pl. ne abțínem, 2 pl. vă abțíneți, 3 pl. se abțín; conj. prez. 3 să se abțínă; ger. abținấndu-se; part. abținút

ABȚÍNE vb. a se domina, a se înfrâna, a se opri, a răbda, a se reține, a se stăpâni.

ABȚÍNE vb. III. refl. A se stăpâni, a se opri de la ceva, a nu lua parte la ceva. ♦ A se lipsi de folosirea unor lucruri. [Cf. lat. abstinere, fr. s’abstenir, după ține].

abțíne vb. refl. a se stăpâni, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunța, a nu-și exprima punctul de vedere. (< fr. /s’/abstenir, lat. abstinere)

A SE ABȚÍNE mă abțín intranz. 1) A renunța voit (la ceva). ~ de la mâncăruri picante. 2) A nu-și exprima părerea sau votul. /<fr. [s’]abstenir

abține v. 1. a se opri dela ceva, a se înfrâna; 2. a nu lua parte la vot.

*abțin și abțiŭ(mă), -út, a -țineá (est) și -țíne (vest) v. refl. (lat. abs-tinére. V. țin). Mă opresc (mă înfrînez) de la un lucru: a te abține de la fumat, de la vot.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABȚINE vb. a se domina, a se înfrîna, a se opri, a răbda, a se reține, a se stăpâni. (Nu s-a putut ~.)

IN DUBIIS ABSTINE (lat.) abține-te (să judeci, să decizi) dacă ai îndoieli – Maximă în dreptul roman.

Intrare: abține
verb (V612)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abține
  • abținere
  • abținut
  • abținutu‑
  • abținând
  • abțiind
  • abținându‑
  • abțiindu‑
singular plural
  • abține
  • abțineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abțin
  • abțiu
(să)
  • abțin
  • abțiu
  • abțineam
  • abținui
  • abținusem
a II-a (tu)
  • abții
(să)
  • abții
  • abțineai
  • abținuși
  • abținuseși
a III-a (el, ea)
  • abține
(să)
  • abți
  • abție
  • abținea
  • abținu
  • abținuse
plural I (noi)
  • abținem
(să)
  • abținem
  • abțineam
  • abținurăm
  • abținuserăm
  • abținusem
a II-a (voi)
  • abțineți
(să)
  • abțineți
  • abțineați
  • abținurăți
  • abținuserăți
  • abținuseți
a III-a (ei, ele)
  • abțin
(să)
  • abți
  • abție
  • abțineau
  • abținu
  • abținuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)