aalenian, ~ă [At: DEX² / P: a-a-le-ni-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr aalenien] 1 sn Primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior. 2 a Care aparține aalenianului (1). 3 a Privitor la aalenian.

AALENIÁN, -Ă, aalenieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Jurasicul mediu caracterizat prin cinci zone cu amoniți și lamelibranhiatul Trigonia navis. 2. Adj. Care aparține aalenianului (1), privitor la aalenian. [Pr.: a-a-le-ni-an] – Din fr. aalénien.

AALENIÁN, -Ă, aalenieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior. 2. Adj. Care aparține aalenianului (1), privitor la aalenian. [Pr.: a-a-le-ni-an] – Din fr. aalénien.

aalenián, -ă s.n., adj. (geol.) 1 s.n. Primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior. 2 adj. Care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă. 3 s.n. Serie de straturi geologice din aalenian. • sil. -ni-an. pl. -ieni, -iene. / <fr. aalénien.

AALENIÁN s.n. Primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. aalénien].

AALENIÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior); chelean. (din fr. aalénien)

aalenián¹ (-ni-an) adj. m., pl. aaleniéni (-ni-eni); f. aaleniánă, pl. aaleniéne

aalenián² (-ni-an) s. n.

aalenián adj. m. (sil. a-a-, -ni-an), pl. aaleniéni (sil. -ni-eni); f. sg. aaleniánă, pl. aaleniéne

AALENIAN, etaj al jurasicului mediu (Dogger) caracterizat prin cinci zone cu amoniți și lamelibranhiatul Trigonia navis. În unele regiuni (de ex. Lorena și Luxemburg), prezintă importanță prin zăcăminte de fier, constituite din bancuri de oolite feruginoase (minette).