12 definiții pentru ațos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

os, ~oa a [At: DRĂGHICI, R. 51 / Pl: ~oși, ~oase / E: ață + -os] 1 Fibros. 2 Care se poate desface lesne în fibre. 3 Lemnos. 4 Lipsit de flexibilitate. 5 (D. oameni; fig) Cu caracter inabordabil. 6 (D. carne comestibilă) Care este lipsită de frăgezime. 7 (D. păstăi de fasole) Cu ațe (27).

AȚÓS, -OÁSĂ, ațoși, -oase, adj. (Despre păstăile unor plante) Care are ațe (2). ♦ Fig. (Despre oameni) Încăpățânat; supărăcios; îngâmfat. – Ață + suf. -os.

AȚÓS, -OASĂ, ațoși, -oase, adj. (Despre păstăile unor plante) Care are ațe (2). ♦ Fig. (Despre oameni) Încăpățânat; supărăcios; îngâmfat. – Ață + suf. -os.

ÁȚOS, -OÁSĂ, ațoși, -oase, adj. (Despre plante) Care are în structura sa fibre sau filamente ușor de desfăcut în firicele sau ațe. Fasole ațoasă.Coaja cea pe dinafară [a nucii de cocos] era ațoasă ca cînepa. DRĂGHICI, R. 51.

AȚÓS, -OÁSĂ, ațoși, -oase, adj. (Despre plante) Care are în structura sa fibre sau filamente ușor de desfăcut în firicele sau ațe. ♦ Fig. (Fam.) Îndărătnic, încăpățânat; susceptibil. – Din ață + suf. -os.

AȚÓS ațoásă (ațóși, ațoáse) 1) (despre plante sau despre păstăile acestora) Care are în structura sa fibre. 2) fig. (despre oameni) Care vădește lipsă de supunere; îndărătnic; încăpățânat. /ață + suf. ~os

ațos a. 1. moale ca ața; 2. fig. țanțoș.

ațós, -oásă adj. (d. ață). Tenace, fibros, care nu e fraged: carne ațoasă. Fig. Îndărătnic, persistent: om ațos. V. cărpănos, teĭos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ațós adj. m., pl. ațóși; f. ațoásă, pl. ațoáse

ațós adj. m., pl. ațóși; f. sg. ațoásă, pl. ațoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AȚÓS adj. 1. v. fibros. *2. v. bățos.

OS adj. 1. fibros, teios. (Păstăi ~ de fasole.) 2.* (fam. fig.) bățos. (Un om ~.)

Intrare: ațos
ațos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • os
  • osul
  • osu‑
  • ațoa
  • ațoasa
plural
  • oși
  • oșii
  • ațoase
  • ațoasele
genitiv-dativ singular
  • os
  • osului
  • ațoase
  • ațoasei
plural
  • oși
  • oșilor
  • ațoase
  • ațoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ațos

etimologie:

  • Ață + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09