2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ațipire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: ațipi] 1 Început de adormire Si: ațipeală (1), (rar) ațipit1 (1). 2 Stare de a fi pe jumătate adormit Si: ațipeală (2), (rar) ațipit1 (2). 3 Dormire ușoară, cu întreruperi Si: ațipeală (3), (rar) ațipit1 (3). 4 (Pex) Dormitare. 5 (Pex) Stare de somn de durată prea scurtă Si: ațipeală (5), (rar) ațipit1 (5). 6 Acțiunea de a face pe cineva să ațipească.

AȚIPÍRE, ațipiri, s. f. Faptul de a ațipi.V. ațipi.

AȚIPÍRE, ațipiri, s. f. Faptul de a ațipi.V. ațipi.

AȚIPÍRE, ațipiri, s. f. Acțiunea de a ațipi.

AȚIPÍRE, ațipiri, s. f. Faptul de a ațipi.

ațipí [At: PSALT. SCH. 422/12 / Pzi: ~pesc și (îvr) ațip / E: ml *attepire] 1 vi A fi pe cale să adoarmă. 2 vi A fi pe jumătate adormit. 3 vi A dormi ușor, cu întreruperi. 4 vi (Pex) A dormita. 5 vi (Pex) A dormi puțin. 6 vt A face pe cineva să ațipească. 7 vr A se aduce pe sine în stare de somnolență.

AȚIPÍ, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn ușor (și scurt); a aromi. – Lat. *attepire (= tepere).

AȚIPÍ, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn ușor (și scurt); a aromi. – Lat. *attepire ( = tepere).

AȚIPÍ, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a cădea în ușoară adormire, a fi cuprins de un somn ușor. Cînd și puii ciutelor Ațipesc prin crîng. Eu mă plec tăcutelor Gînduri. TOMA, C. V. 96. Ațipesc într-un somn bolnav de greu, ca o noapte imensă, cu toate geamurile cerului închise. POPA, V. 153. Eu numai mă lăsasem pe pat, nici nu ațipisem. SADOVEANU, N. F. 88. Ațipea și ea cîte nițel, zdrobită de oboseală, și, cînd se deștepta, tresărea spăimîntată de presimțiri sinistre. VLAHUȚĂ, O. A. 130. Biata noră care de-abia ațipise, de voie, de nevoie, trebui să se scoale. CREANGĂ, P. 7.

AȚIPÍ, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn ușor. – Lat. *attepire ( = tepere).

A AȚIPÍ ~ésc intranz. A fi cuprins de un somn ușor; a aromi. /<lat. attepire

ațipì v. a începe a adormi rămânând în nemișcare: ațipise nițel după masă. [Origină necunoscută].

ațipésc v. intr. (imit. ca și a țipa și țip, șipot, apă care țîșnește saŭ picură. Cp. cu a picura de somn). Încep să adorm, aromesc. – Vechĭ a se ațipi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ațipíre s. f., g.-d. art. ațipírii; pl. ațipíri

ațipíre s. f., g.-d. art. ațipírii; pl. ațipíri

ațipí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ațipésc, imperf. 3 sg. ațipeá; conj. prez. 3 să ațipeáscă

ațipí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ațipésc, imperf. 3 sg. ațipeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ațipeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AȚIPÍRE s. ațipeală, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (O dulce ~ în fotoliu.)

AȚIPIRE s. ațipeală, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (O dulce ~ în fotoliu.)

AȚIPÍ vb. a dormita, a moțăi, a picoti, a piroti, (livr.) a somnola, (înv. și reg.) a aromi, a somnora, (reg.) a ajumi, a mătăli, a mocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chircoti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota, (Transilv.) a știulbica.

arată toate definițiile

Intrare: ațipire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațipire
  • ațipirea
plural
  • ațipiri
  • ațipirile
genitiv-dativ singular
  • ațipiri
  • ațipirii
plural
  • ațipiri
  • ațipirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ațipi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ațipi
  • ațipire
  • ațipit
  • ațipitu‑
  • ațipind
  • ațipindu‑
singular plural
  • ațipește
  • ațipiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ațipesc
(să)
  • ațipesc
  • ațipeam
  • ațipii
  • ațipisem
a II-a (tu)
  • ațipești
(să)
  • ațipești
  • ațipeai
  • ațipiși
  • ațipiseși
a III-a (el, ea)
  • ațipește
(să)
  • ațipească
  • ațipea
  • ațipi
  • ațipise
plural I (noi)
  • ațipim
(să)
  • ațipim
  • ațipeam
  • ațipirăm
  • ațipiserăm
  • ațipisem
a II-a (voi)
  • ațipiți
(să)
  • ațipiți
  • ațipeați
  • ațipirăți
  • ațipiserăți
  • ațipiseți
a III-a (ei, ele)
  • ațipesc
(să)
  • ațipească
  • ațipeau
  • ațipi
  • ațipiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ațipire

  • 1. Faptul de a ațipi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi ațipi
    surse: DEX '98 DEX '09

ațipi

  • 1. A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn ușor (și scurt).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aromi 5 exemple
    exemple
    • Cînd și puii ciutelor Ațipesc prin crîng. Eu mă plec tăcutelor Gînduri. TOMA, C. V. 96.
      surse: DLRLC
    • Ațipesc într-un somn bolnav de greu, ca o noapte imensă, cu toate geamurile cerului închise. POPA, V. 153.
      surse: DLRLC
    • Eu numai mă lăsasem pe pat, nici nu ațipisem. SADOVEANU, N. F. 88.
      surse: DLRLC
    • Ațipea și ea cîte nițel, zdrobită de oboseală, și, cînd se deștepta, tresărea spăimîntată de presimțiri sinistre. VLAHUȚĂ, O. A. 130.
      surse: DLRLC
    • Biata noră care de-abia ațipise, de voie, de nevoie, trebui să se scoale. CREANGĂ, P. 7.
      surse: DLRLC

etimologie: