9 definiții pentru așchiuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

așchiuță sf [At: ȘEZ. VIII, 151 / P: ~chi-u~ / V: hăș~[1] / Pl: ~țe / E: așchie + -uță] 1 Așchie (1) mică Si: așchioară, așchiță. 2 (Pan) Persoană slabă și scundă.

  1. Varianta hășchiuță nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

AȘCHIÚȚĂ, așchiuțe, s. f. Diminutiv al lui așchie; așchioară. [Pr.: -chi-u-] – Așchie + suf. -uță.

AȘCHIÚȚĂ, așchiuțe, s. f. Diminutiv al lui așchie; așchioară. [Pr.: -chi-u-] – Așchie + suf. -uță.

AȘCHIÚȚĂ, așchiuțe, s. f. Diminutiv al lui așchie. – Pronunțat: -chi-u-.

AȘCHIÚȚĂ, așchiuțe, s. f. Diminutiv al lui așchie. [Pr.: -chi-u-]

așchioáră și așchiúță f., pl. e. Dim. d. așchie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

așchiúță (-chi-u-) s. f., g.-d. art. așchiúței; pl. așchiúțe

așchiúță s. f. (sil. -chi-u-), g. -d. art. așchiúței pl. așchiúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AȘCHIÚȚĂ s. așchioară, țepușă, (reg.) așchiță. (~ de brad.)

AȘCHIUȚĂ s. așchioară, țepușă, (reg.) așchiță. (~ de brad.)

Intrare: așchiuță
așchiuță substantiv feminin
  • silabație: aș-chi-u-ță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • așchiuță
  • așchiuța
plural
  • așchiuțe
  • așchiuțele
genitiv-dativ singular
  • așchiuțe
  • așchiuței
plural
  • așchiuțe
  • așchiuțelor
vocativ singular
plural

așchiuță

etimologie:

  • Așchie + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09