2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

așchiat, ~ă a [At: DDRF / P: ~chi-at / V: (reg) ~iet / Pl: ~ați, ~e / E: așchia] Sfâșiat, desfăcut în șuvițe sau așchii mari (de lemn).

AȘCHIÁT, -Ă, așchiați, -te, adj. Desfăcut în așchii. Livezile cu pomi așchiați s-au pavoazat cu flori albe. C. PETRESCU, R. DR. 191. – Pronunțat: -chi-at.

așchia vt [At: V. COSMOVICI, SĂM. II, 458 / P: ~chi-a / Pzi: ~iéz / E: așchie] 1 A rupe, a tăia în așchii, șuvițe, fâșii Si: (Trs) așchii. 2 (Spc) A prelucra un obiect eliminând surplusul de material sub formă de așchii.

AȘCHIÁ, așchiez, vb. I. Tranz. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fâșii; spec. a prelucra un obiect înlăturând (sub formă de așchii) surplusul de material. [Pr.: -chi-a] – Din așchie.

AȘCHIÁ, așchiez, vb. I. Tranz. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fâșii; spec. a prelucra un obiect înlăturând (sub formă de așchii) surplusul de material. [Pr.: -chi-a] – Din așchie.

AȘCHIÁ, așchiez, vb. I. Tranz. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fîșii, a face așchii. – Pronunțat: -chi-a.

AȘCHIÁ, așchiez, vb. I. Tranz. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fâșii. [Pr.: -chi-a] – Din așchie.

A AȘCHIÁ ~éz tranz. 1) A tăia în așchii. 2) (obiecte, mai ales lemn) A prelucra prin desprindere de așchii. [Sil. -chi-a] /Din așchie

așchià v. a face așchii: bărdașul așchieazâ lemnul.

așchiéz v. tr. (d. așchie). Cĭoplesc lemnu tăind așchiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

așchiá (a ~) (-chi-a) vb., ind. prez. 3 așchiáză, 1 pl. așchiém (-chi-em); conj. prez. 3 să așchiéze; ger. așchiínd (-chi-ind)

așchiá vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. așchiéz, 3 sg. și pl. așchiáză, 1 pl. așchiém (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. așchiéze ger. așchiínd (sil. -chi-ind)

Intrare: așchiat
așchiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • așchiat
  • așchiatul
  • așchiatu‑
  • așchia
  • așchiata
plural
  • așchiați
  • așchiații
  • așchiate
  • așchiatele
genitiv-dativ singular
  • așchiat
  • așchiatului
  • așchiate
  • așchiatei
plural
  • așchiați
  • așchiaților
  • așchiate
  • așchiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: așchia
  • silabație: aș-chi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • așchia
  • așchiere
  • așchiat
  • așchiatu‑
  • așchiind
  • așchiindu‑
singular plural
  • așchia
  • așchiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • așchiez
(să)
  • așchiez
  • așchiam
  • așchiai
  • așchiasem
a II-a (tu)
  • așchiezi
(să)
  • așchiezi
  • așchiai
  • așchiași
  • așchiaseși
a III-a (el, ea)
  • așchia
(să)
  • așchieze
  • așchia
  • așchie
  • așchiase
plural I (noi)
  • așchiem
(să)
  • așchiem
  • așchiam
  • așchiarăm
  • așchiaserăm
  • așchiasem
a II-a (voi)
  • așchiați
(să)
  • așchiați
  • așchiați
  • așchiarăți
  • așchiaserăți
  • așchiaseți
a III-a (ei, ele)
  • așchia
(să)
  • așchieze
  • așchiau
  • așchia
  • așchiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

așchiat

  • 1. Desfăcut în așchii.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Livezile cu pomi așchiați s-au pavoazat cu flori albe. C. PETRESCU, R. DR. 191.
      surse: DLRLC

etimologie:

așchia

  • 1. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fâșii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin specializare A prelucra un obiect înlăturând (sub formă de așchii) surplusul de material.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • așchie
    surse: DEX '09 DEX '98