opțiuni
14 definiții se potrivesc cu cel puțin două din cuvintele căutate

Dacă rezultatele nu sunt mulțumitoare, puteți căuta cuvintele separat sau puteți căuta în tot textul definițiilor.

Sunt permise maximum 5 cuvinte. Următoarele cuvinte au fost ignorate: ceva

asuma vb., ind. prez. 1 sg. asum, 3 sg. și pl. asumă

!asuma (a-și ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. îmi asum, 3 își asumă; conj. prez. 1 sg. să îmi/să-mi asum, 3 să își/să-și asume; imper. 2 sg. afirm. asumă-ți; ger. asumându-mi

*asúm, a -á v. tr. (fr. assumer, d. lat. assúmere. V. consum). Ĭaŭ asupra mea, mă însărcinez cu: îmĭ asum răspunderea faptuluĭ.

asumà v. a lua asupră-și: a asuma răspunderea faptului.

A ASUMA asum tranz. A lua asupra sa. /<fr. assumer, lat. assumare

ASUMA vb. I. tr., refl. a(-și) lua asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unei lucrări. II. tr. a accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele ce rezultă din ea. (< fr. assumer, lat. assumere)

ASUMA vb. I. tr. 1. A-și lua (ceva) asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unui lucru. 2. A accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele care rezultă din ea. [P.i. asum, 3,6 -mă. / < fr. assumer].

ASUMA, asum, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Fr. assumer (lat. lit. assumere).

ASUMA, asum, vb. I. Tranz. (Construit cu dativul) A lua (ceva) asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma un drept. ▭ Comuniștii și-au asumat măreața sarcină istorică de a conduce lupta popoarelor împotriva cercurilor imperialiste, care merg contra dorinței sfinte a popoarelor de a menține pacea. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 47.

ASUMA, asum, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumare.

*ASUMA (-um) vb. tr. A lua asupră-și: nu vreau să-mi asum singur responsabilitatea (BR.-VN.) [fr.].

asuma vt [At: HASDEU, I. C. 57 / Pzi: asum, (îvr) ~mez / E: fr assumer, lat assumare] 1 A lua asupra sa. 2 A se angaja să îndeplinească ceva. 3 (Înv) A-și lua pentru sine ceva Si: a-și aroga. 4 (Flz) A presupune.

ASUMA, asum, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere.

asuma (a ~) vb., ind. prez. 3 asumă