2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UT s. m. (Înv.) Denumire a notei do. – Din germ. Ut, fr. ut.

UT s. m. invar. Vechea denumire a notei do. – Din germ. Ut, fr. ut.

UT s. m. invar. Numire veche a notei do. Simfonie în ut major.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ut (înv.) s. m., pl. ut


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ut, în solmizația* medievală, prima silabă a hexacordului* (în sensul lui c*, f* sau g*); în lb. fr. denumirea notei do* din celelalte limbi romanice (corespunzător cu c* din limbile germanice).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

UȚ(A) 1. (Moț); -Uțu și Uța (Ard); Uță al Ilincăi olt. (Sd XXII; I Bot 12); 2. Uțescu. Numele poate proveni, ca scurtare, din diverse nume terminate în -uț(ă): Răduț, Stătuț, Vlăduț, Mariuța etc. V. Radu III 6, IV 7 etc.

Intrare: ut
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ut
plural
  • ut
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare:
nume propriu (I3)

ut

  • 1. învechit Denumire a notei do.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Simfonie în ut major.
      surse: DLRLC

etimologie: