2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNIÁT, -Ă, uniați, -te, adj., s. m. și f. (Rar) Greco-catolic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. uniate.

UNIÁT, -Ă, uniați, -te, adj. (Rar) Unit (3). [Pr.: -ni-at] – Din fr. uniate.

UNIÁT, -Ă s.m. și f. (Bis.) Membru al unei biserici creștine orientale care după marea schismă s-a reunit cu biserica catolică, păstrându-și o oarecare autonomie față de papă; unit. [Pron. -ni-at. / cf. it., fr. uniate < rus. uniiat].

UNIÁT, -Ă s. m. f. membru al unei biserici creștine orientale care după marea schismă s-a reunit cu biserca catolică. (< fr. uniate)

UNIÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care ține de biserica creștină orientală unită cu biserica catolică. Cler ~. [Sil. -ni-at] /<fr. uniate

uniát, -ă adj. (rus. uniĭat, sîrb. uniat, bg. uniĭatin). Let. 1, 182. Unit (cu religiunea Romeĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!uniát (rar) (-ni-at) adj. m., s. m., pl. uniáți; adj. f., s. f. uniátă, pl. uniáte

uniát adj. m. (sil. -ni-at), pl. uniáți; f. sg. uniátă, pl. uniáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UNIÁT adj., s. v. greco-catolic, unit.

uniat adj., s. v. GRECO-CATOLIC. UNIT.

Intrare: uniat (adj.)
uniat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: u-ni-at
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uniat
  • uniatul
  • uniatu‑
  • unia
  • uniata
plural
  • uniați
  • uniații
  • uniate
  • uniatele
genitiv-dativ singular
  • uniat
  • uniatului
  • uniate
  • uniatei
plural
  • uniați
  • uniaților
  • uniate
  • uniatelor
vocativ singular
plural
Intrare: uniat (persoană)
  • silabație: u-ni-at
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uniat
  • uniatul
  • uniatu‑
plural
  • uniați
  • uniații
genitiv-dativ singular
  • uniat
  • uniatului
plural
  • uniați
  • uniaților
vocativ singular
  • uniatule
  • uniate
plural
  • uniaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uniat, -ă uniat (2) uniată

etimologie: