8 definiții pentru uniat (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNIÁT, -Ă, uniați, -te, adj., s. m. și f. (Rar) Greco-catolic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. uniate.

uniat, ~ă a [At: (a. 1705) BV I, 464/22 / P: ~ni-at, (reg) ~niat / Pl: ~ați, ~e / E: pn uniat, ucr уніят] Unit (8).

UNIÁT, -Ă s.m. și f. (Bis.) Membru al unei biserici creștine orientale care după marea schismă s-a reunit cu biserica catolică, păstrându-și o oarecare autonomie față de papă; unit. [Pron. -ni-at. / cf. it., fr. uniate < rus. uniiat].

UNIÁT, -Ă s. m. f. membru al unei biserici creștine orientale care după marea schismă s-a reunit cu biserca catolică. (< fr. uniate)

UNIÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care ține de biserica creștină orientală unită cu biserica catolică. Cler ~. [Sil. -ni-at] /<fr. uniate


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!uniát (rar) (-ni-at) adj. m., s. m., pl. uniáți; adj. f., s. f. uniátă, pl. uniáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UNIÁT adj., s. v. greco-catolic, unit.

uniat adj., s. v. GRECO-CATOLIC. UNIT.

Intrare: uniat (persoană)
  • silabație: u-ni-at info
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uniat
  • uniatul
  • uniatu‑
plural
  • uniați
  • uniații
genitiv-dativ singular
  • uniat
  • uniatului
plural
  • uniați
  • uniaților
vocativ singular
  • uniatule
  • uniate
plural
  • uniaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uniat, -ă uniată

etimologie: