2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

troneci sn [At: TDRG / Pl: ~uri, ~ece / E: tron2 + -eci] (Reg) 1-2 (Șhp) Tronișor (1-2). 3 Sertar.

tronécĭ n., pl. urĭ și e (d. tron 1). Trans. Sertar.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TRONECIU, b. (Puc), < subst. (tron mic, lădiță).

Intrare: Troneciu
Troneciu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Troneciu
Intrare: troneci
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troneci
  • troneciul
  • troneciu‑
plural
  • troneciuri
  • troneciurile
genitiv-dativ singular
  • troneci
  • troneciului
plural
  • troneciuri
  • troneciurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troneci
  • troneciul
  • troneciu‑
plural
  • tronece
  • tronecele
genitiv-dativ singular
  • troneci
  • troneciului
plural
  • tronece
  • tronecelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)