opțiuni
16 definiții se potrivesc cu cel puțin două din cuvintele căutate

Dacă rezultatele nu sunt mulțumitoare, puteți căuta cuvintele separat sau puteți căuta în tot textul definițiilor.

TRANSISTOR s. n. v. tranzistor.

TRANSISTOR s. n. v. tranzistor.

TRANZISTOR2 ~oare n. Aparat de radio portativ. /<fr. transistor, germ. Transistor

tranzistor (aparat de radio) s. n., pl. tranzistoare

tranzistor1 (semiconductor) s. m. / s. n., pl. tranzistori/ tranzistoare

tranzistor2 (aparat de radio) s. n., pl. tranzistoare

tranzistor1 (aparat de radio) (înv.) s. n., pl. tranzistoare

tranzistor2 (semiconductor) s. m., pl. tranzistori corectat(ă)

TRANZISTOR1 ~oare n. Piesă semiconductoare pentru generarea, amplificarea și transformarea oscilațiilor electrice. [Pl. și tranzistori] /<fr. transistor, germ. Transistor

tranzistor s. n. Aparat de radio portativ cu tranzistori ◊ „Un Mitrea Cocor, cu cinstea lui și curățenia trupeascxă și sufletească, ar face hazul noilor criticaștri, autori și ei de nuvele în care țăranul devine un fel de hippy pe tractor, înarmat cu tranzistor.” Sc. 24 IV 74 p. 6 [var. transistor] (din engl. americ., fr. transistor; PR 1953; V. Guțu Romalo C.G. 8184, FC II 246; D. Am., LTR; DEX, DN3)

TRANZISTOR I. s. n. / s. m. dispozitiv electronic din semiconductoare cu trei electrozi care amplifică tensiuni sau curenți electrici. II. s. n. aparat de radio portativ echipat cu tranzistori (I). (< fr. transistor, germ. Transitor)

TRANZISTOR s.n. 1. Dispozitiv cu semiconductori cu trei electrozi care amplifică tensiuni sau curenți electrici. 2. Aparat de radio portativ echipat cu tranzistoare. [Pl. și (s.m.) -ori, var. transistor s.n.m. / < engl., fr., it. transistor < engl. trans(fer) + (res)istor – rezistență de transfer].

tranzistor sn [At: DN2 / S și: (înv) ~nsi~ / A și: ~zis~ / Pl: ~oare, ~i sm / E: fr transistor] 1 Dispozitiv electronic alcătuit dintr-un semiconductor, având funcțiuni similare cu cele ale tuburilor electronice. 2 Aparat de radio portativ prevăzut cu tranzistoare (1).

TRANZISTOR, tranzistoare, s. n. 1. Semiconductor al unui circuit electric servind ca amplificator de putere. 2. Aparat de radio portativ prevăzut cu mai multe tranzistoare (1). [Pl. și: (m.) tranzistori. – Var.: transistor s. n.] – Din fr. transistor, germ. Transistor.

TRANZISTOR, tranzistoare, s. n. 1. Semiconductor al unui circuit electric servind ca amplificator de putere. 2. Aparat de radio portativ prevăzut cu mai multe tranzistoare (1). [Pl. și: (m.) tranzistori. – Var.: transistor s. n.] – Din fr. transistor, germ. Transistor.

TRANSISTOR s.n.m. v. tranzistor.

TRANSISTOR, transistoare, s. n. Dispozitiv pentru amplificarea oscilațiilor electrice, bazat pe efectele electrice de la suprafețele de contact dintre anumite semiconductoare.

tranzistor (semiconductor) s. n./s. m., pl. tranzistoare/tranzistori