tesla (fiz.) s. f., simb. T

téslă, tesle, (tezlă), s.f. Unealtă din metal cu coadă scurtă, cu lama încovoiată și ascuțită, folosită la scobirea lemnului; scoabă. ■ (onom.) Teslea, Teslaru, nume de familie în jud. Maram. – Din sl. tesla „secure” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

teslă s. v. CIOPLITOR. CUȚITOAIE. MISTRIE.

TESLĂ s. (TEHN.) gripcă, răzuș, (reg.) scoabă, (înv.) strujniță. (~ pentru tîmplari, dulgheri.)

TESLĂ s. v. cioplitor, cuțitoaie, mistrie.

TESLĂ s. (TEHN.) gripcă, răzuș, (reg.) scoabă, (înv.) strujniță. (~ pentru tâmplari, dulgheri.)

a-și da cu tesla în coaie expr. (adol., obs.) a se enerva, a se înfuria.

teslă (-le), s. f. – Unealta dulgherului, a tîmplarului. – Megl. teslă. Sl. (bg., sb., slov.) tesla (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 408; Conev 66). – Der. teslar, s. m. (tîmplar, dulgher); teslărie s. f. (tîmplărie); teslăresc, adj. (de tîmplar); teslui, vb. (a ciopli cu tesla).

teslă, -le.

teslă

teslă (unealtă) s. f., g.-d. art. teslei; pl. tesle

!teslă (unealtă) (tes-lă) s. f., g.-d. art. teslei; pl. tesle

teslă (unealtă) s. f., g.-d. art. teslei; pl. tesle

tesla sm [At: LTR² / E: fr tesla, ger Tesla] (Fiz) Unitate de măsură a inducției magnetice.

tezlă sf vz teslă

TESLA s.m. Unitate de inducție magnetică, egală cu inducția magnetică uniformă, căreia îi corespunde un flux magnetic de un weber, printr-o suprafață de 1 m². [< fr. tesla, cf. Tesla Nikola – fizician iugoslav].

TESLA s. f. unitate de măsură a inducției magnetice, egală cu inducția unui câmp magnetic uniform, care acționează cu o forță de un newton asupra unei sarcini electrice de un coulomb. (< fr. tesla) corectat(ă)

TESLĂ, tesle, s. f. Unealtă cu coada scurtă, cu tăiș metalic lat și curbat, folosită de dulgheri, rotari și dogari la fasonarea lemnului. – Din sl. tesla.

tesclă sf vz teslă

teslă sf [At: COD. TOD. 214 / V: (reg) ~sclă, tezlă / Pl: ~le / E: vsl тесла] 1 Unealtă compusă dintr-un corp de oțel, cu tăișul lat și curbat, și o coadă scurtă de lemn, folosită de dulgheri, rotari și dogari la fasonarea lemnului pentru cioplire Si: (reg) chiser. 2 (Înv) Topor (1). 3 Teslă (1) cu tăișul curb, care servește la scobitul albiilor, al jgheaburilor etc. 4 (Reg) Unealtă cu lama încovoiată, întrebuințată în potcovărie, la curățatul unghiilor cailor Si: (reg) cuțitoaie. 5 (Reg) Unealtă cu lama încovoiată, folosită în dogărie, la curățatul și răzuitul doagelor. 6 (Reg) Cosor întrebuințat în dogărie, la tăiatul cercurilor. 7 (Reg) Custură întrebuințată la strungărit. 8 (Reg) Mistrie.

TESLĂ, tesle, s. f. Unealtă cu coada scurtă, cu tăiș metalic lat și curbat, folosită de dulgheri, rotari și dogari. – Din sl. tesla.

!tesla (unitate de măsură) (tes-la) s. f.; simb. T

TESLĂ, tesle, s. f. Unealtă tăietoare cu coada scurtă și tăișul lat și curbat, folosită îndeosebi de dulgheri, rotari și dogari. E dulgher și vine de la lucru, cu ferăstrăul pe umăr, cu o rîndea și o teslă în mînă. PAS, Z. I 17. Tesla bătrînului scînteia într-o lumină umedă. SADOVEANU, N. F. 26. Cu o teslă rău mînuită, o calfă de dulgher stîngaci ciopîrtește bîrna. ODOBESCU, S. III 166.

TESLĂ ~e f. Unealtă de tâmplărie cu coadă scurtă, având de-a curmezișul o lamă metalică curbată, folosită la cioplit. /<sl. tesla

teslă f. securea dulgherilor: tesle de fier și de oțel. [Slav. TESLA, secure].

téslă f., pl. e (vsl. sîrb. tesla, d. tesati, a tăĭa, a cĭopli. V. tesac, teșesc). Un fel de secure dulgherească cu tăișu perpendicular față de coadă (pe cînd securile obișnuite aŭ tăișu pe acelașĭ plan cu coada).

+Tesla (inventator american) s. propriu

!tesla (unitate de măsură) s. m.; simb. T

teslă, tesle, (tezlă), s.f. – Unealtă din metal cu coadă scurtă, cu lama încovoiată și ascuțită, folosită la scobirea lemnului (Bilțiu, 1994); scoabă. ♦ (onom.) Teslea, Teslaru, nume de familie în Maramureș. – Din sl. tesla „secure” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA) < din tesati „a tăia, a ciopli” (Scriban).