12 definiții pentru Teodor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Teodor m. nume a doi papi (542-649 și 898).

tiron sm [At: VARLAAM, C. 425 / Pl: ~i / E: lat tiro, -onis] 1 (Înv) Soldat tânăr la roman. 2 (Pex) Începător într-o meserie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TEODOR, Tiron gr. Θεόδωρος, tradus cu sl. Bogdan, lat. Deodatus. I. 1. Theodor, astfel semna și Tudor Vladimirescu; Theodoru, actual, format din genitivul grec. 2. Teodor (Dm), formă curentă, cultă; -a f.; -escu; -ești s.; -eanu; 3. Tiodor (17 B I 20). II. Sîntoader sau Sîn-Toadir (Grai I 265) < lat. sanctus Theodorus dar cu finala -er, neexplicată, n. vechiu popular, al sărb., luat și ca prenume: A. 1. Sîntoader b. (17 B II 168); Sintoader b. (17 B III 375); Sîmtoader din Bărăști (b. 17 B II 330). B. Fără, șîn-, 1. Toader, frecv. și Toadăr (Dm; Ștef; CL). 2. Toadir (16 A III 9). 3. Toadea, 1600 (Sd X 87; 16 AI 29; 17 A III 97, IV 160) etc. În exemplele ce urmează forma veche rom. se contaminează cu cea oficială bisericească din sinaxare și cu influențe străine. 4. Doder (17 A IV 369). 5. Toador pren., ard.; Toager (Băn). 6. Toadra f., dobr. (RI XI 206). 7. Cu schimbarea părții finale: Toadin, -a b. (16 A III 125). C. Cu reducerea dift. oa > a: 1. Toader zis Tader și Tador ceașnic (Ștef); Tader (Mar). 2. Tador (Dm; C Bog). 3. Taudor, I. act. D. Cu reducerea diftongului la o: Toder, -aș (Ștef; Mar; Tec); Toderașco (Dm; Tec); Toderan călăraș 1655 (Sd IV 38). 2. Toderică, L. (Ștef). 3. Toderin, D., mold. (Sd VII 313). 4. Toderiță, Balș mold; -ița s.; -iți (Tec I). 5. Toderel (Buc). G. 6. Toderoiu fam (Puc 386); -Ecaterina, eroina de la Jiu. 7. -canu: Todercanu (Dm; Buc). 8. Afer. Derioiu, S., act. 9. Derescu (Arh). E. Todir. 1. -(16 A IV 226; Sd XXII 274); -așcu act.; -ean (CL); -el, -eni, ești ss. (Ștef); -i (Tec). 2. Todiriț/ă, mold.; -eni s. 3. Todiriu, din Focșani, 1649 (BCI VII 6). 4. Todir/oae, act.; -uț Ioana, mold., 1914. F. 1. Todor, ard. (Mar; Ard; Paș); -a b. Ur XXII 71); -el 1722 (Paș); -an (Sd X; 17 B I 123). 2. Cu afer. Doran, Șt. (MO). 3. Cu afer. Orănescu, act. 4. Todor/ică (Ștef); -in (Sd XVI). 5. Cu afer. Dorin (Tec; Sur V); -a f. G. Todoriță, 1633 (Paș). 7. *Todoraș > Doraș, mold. 8. Todor/oiu (Mar); -uț, ard.; -uță (Ard). 9. + -ca: Todorca b. (Mar); f., mold.; Dorea, N., pr. ard., 1916.; Dorcoș P. (Băl III). 10. Todoara f. (Mar.) G. Cu apoc. 1. Toda b. (Ard; RI XI 207); ar. (Fărș), etc.; – f (Isp l1; 16 A III 422; 17 A II 216); Todan act.; Todaș/cu fam. și -an (Buc); Todĭ, ar. (Ant Ar). 2. Tod/e (17 A IV 323); -ea (Moț; Paș); cu afer. Odea, Gh. (Șchei IV) Todeciu (BG LIV 197); Todei 1743 (Paș). Todie (Cat. mold. II). 3. Todic (Isp IV1); (Sur VIII; Mar); Cu afer. Dică zis și Dicu al lui Stan (Am); Diculescu; Todica (17 A I 17, V 284); – pîrcălab mold. 1615 (RI X 60); Dicescul, Ioan (A Gen I 61-5). 4. Todilă, G. (MO 10 febr. 1949). 5. Todin (16 AII 13); cu afer. Odina, C-tin ard., 1794 (Cat. gr. I) Todesc (Jiul ard.) 6. Todișcă (Mar). 7. Todiță (Sur VIII). 8. Toduță, F., act. 9. Todoaia f. și Todoș (Sd XVl). III. TUDOR. 1. – (Dm) și act.; -ache, -achești; cu afer. Rache; Răchilă (Sd XXI); Tudoran (Dm; Vr; Giur 299; Moț) etc; -cea (Bz); Tudorașcu 1831 (Acte Sc). 2. Tudor/e, dobr. (HI XI 209); -el (G Dem 675); -escu (Olt). 3. Tudor/i (Vr; Tec I; etc); -ică căp. (Olt); -ia (16 BV 174) -in (17 A II 63); -ina f. (Isp II2); -iu, act. 4. Tudor/oiu (Puc); -uț, P., ard. (RA II 417). 5. Tudora f., act.; Tudorca f. (17 A V); Tudorița f. dim., Doara f. (D Buc) < *Tudoara. 6. Cu ft < th din fon. slavă: Ftudor Cucul 1686 (BCI VII 9). 7. Ipocoristice, diminutive familiare: cu afer. lui To-, Tu- sau Tod- Tud-, din Teodor, Todor și Tudor: a). Odor (17 B I 328) etc; b). Doru, act.; -l (Sd XVI); Dora f. (17 Bl 242);- dIstria; Doria f. (RI XI 217); Dorița (ib); Dorica mona. (Sur; Doroiu (Vr C); c). Dorcescu, act. < Todorcea; d). Prob. Orăscu și Orescu act. IV. TUDUR. 1. – (17 B II 212); -a, -i b. (Sd XVI); -a f. (17 A II 6); -u (Sd XXI 394; 17 B III 11; 16 A III 417) etc. 2. Tuduran sluger (17 B IV 52); -ul (Buc). 3. Tudurian, C. (Sur II); -I. 4. Tudurenciu (Paș). 5. Cu schimb, părții finale: Tuda f. (16 A I 563); – Ion (Sd XI 87); -n, Ioan (Băl II). 6. Tudure cu asim. regresivă: Dudure (16 B II 281) și cu afer.: Duru, Bădic Drag 138); – N. ar. (Cara 96); Dura (Moț); Gr. (Sur XXII); Dură munt. (BG LIV 158); Dure, C. pr. act., 1916.; -a, ard. sec. XVIII; Duran, Ion, 1829 (Baicoi, Acte Sc);(Băl 1); Durăscul, Șt. (Sur XXII); Durilă (Vr C 74; Sur III); Durea (Sd XVI); Duroiu, munt. (BG LIV 194); Durulea, ard. (Viciu 33) V. Alte forme: 1. Teder Robul (Sd XI 53). 2. Cu apoc. Tedescu, și cu afer. Descu, 3. Tedor, mold. (C Bog); -1532 (Sd V 212). 4 – 5. Probabile: 4. Dorosan, Sava (17 A I 90). 5. Dodorici (Băl III). VI. Forme de origine ucraineană. A. 1. Feodor (16 A IV 32). 2. Fedor (Dm; Ștef; 17 A IV 112); -a și -ca b. (ib); -ca f. (16 A I; -el (Ștef); 3. Fed/e (Dm); -ea (Ștef); -ești s. 4. Fedco și Fedca (Dm; Ștef; 16 A II 41). 5. Fădurco mold., 1606.; Federca, ard. B. Fădor (Dm; Ștef) etc.; -a f. (17 A IV 147); -așcul, Teodor (Sur IV); Fădorman = Fidărman, sas din Trotuș (C Neamț 14) = Fodorman (Sur V). C. 1. Fidor (C Ștef). 2. Fidea f., mold., (Sd VI 74). 3. Prob. Fodor și -in mold., ard. (Moț); cf. și ung. fodor „crețuri”, care poate explica n. ardelene. 4. Fodi, Al., act. D. 1. Fălca (17 B III 322) < Fedca. Fetca mold., 1606. Numele din această grupă (a VI-a) apar în actele din sec. XIV – XV în Maramureș și în Moldova, lăsînd puține urme după aceea. D. Din ung. livadar = Teodor; tot prin maramureșeni pătrund cîteva forme în Moldova; 1. Toader zis și Tivodar, mold. (Sur XX). 2. Tivodor (ib). 3. Tăvădar, răzeș, 1400 (Cost I); -ești s. (BA ung 15). VIII. Din blg. Toka < Todor (Weig): Toca, ard. (Paș); prob. și Toca b., 1202, din Bihor.

Teodor Tiron (†306 d. Hr.), sfânt martir, soldat roman în Legiunea din Pont. Nevoind să-și renege credința creștină pe care o propovăduia printre soldați, a fost martirizat în localitatea Amasia și ars de viu. Bis. îl sărbătorește la 17 februarie.

AARON, Teodor (1803-1859, n. Țichindeal, jud. Sibiu), cleric și cărturar român. Prof. și director al gimnaziului românesc din Beiuș, rector al seminarului român leopoldin din Oradea. Contribuții la dezvoltarea învățământului (lucrări pedagogice și religioase).

BODOGAE, Teodor (1911-1994, n. Cetatea de Baltă, jud. Alba), teolog român. Prof. la Institutul Teologic din Sibiu. Studii de istorie bisericească universală („Ajutoarele românești la mănăstirile din Sfântul Munte Athos”, „Istorie bisericească universală”, în colab.). Traduceri.

BORDEIANU, Teodor (1902-1969, n. Marșița, Bucovina), pomicultor român. Acad. (1963). A elaborat primele lucrări de raionare a pomiculturii și de pomologie în România.

BURADA, Teodor T. (1839-1923, n. Iași), folclorist, teatrolog și muzicolog român. M. coresp. al Acad. (1887). Studii despre dezvoltarea teatrului în Moldova, despre scrierile muzicale ale lui Dimitrie Cantemir și despre folclorul românilor din Pen. Balcanică, Asia Mică și Europa Centrală; cercetări etnografice; memorialistică de călătorie.

CÂMPAN, Teodor (1899-1960, n. Arbore, jud. Suceava), fizician român. Prof. univ. la Iași. Cercetări privind influența descărcărilor electrice asupra emisiei catodice secundare. A efectuat măsurători privind cantitatea de ioni depuși la catod într-o descărcare electrică.

CORBEA, numele a doi cărturari români, originari din Șcheii Brașovului. Au trăit la curtea domnului Constantin Brîncoveanu, unde au deținut importante dregătorii și pentru care au îndeplinit diferite misiuni diplomatice. Frații C. au militat pentru eliberarea Țării Românești de sub dominația otomană. 1. David C. (c. 1666-1707, n. Brașov), ceauș. După 1704 a deținut un important rol în diplomația țarului Petru I cel Mare în centrul Europei. 2. Teodor C. (1670-c. 1724, n. Brașov), logofăt. Autor al unui dicționar latino-român și al unei „Însemnări” despre o solie a fratelui său David în Polonia. Traducerea a unei „Psaltiri” în versuri. După 1711, s-a refugiat în Rusia.

TIRON (TEODOR-) lat. Tiro „recrut”. 1. Tiron luat ca pren. (17 A V 153) și ca nume de fam, în Moldova (16 A II 13 și IV 174; Tec I; Arh) etc. 2. Cu apoc,: Tirul, Vas. (Isp IV 1),

Intrare: Teodor
Teodor nume propriu
nume propriu (I3)
  • Teodor